Legenda PLANTEI MAGICE care aduce, de sarbatori, fericire, noroc si dragoste in orice casa

Vascul, in mitologiile europene, era considerata o planta incarcata de magie, un simbol al purtatii spirituale, al armoniei, al libertatii, un protector la casei si familiei si un semn de bun augur al dragostei.

Druizii celti, norvegienii si indienii nord-americani credeau ca vascul este o planta sacra.

Atarnat deasupra usii, vascul aduce noroc, bunastare si fericire in orice casa. Vascul isi pastreaza prospetimea verde si in timpul iernii, rezistand la ger si intuneric.

Vechii germani credeau ca aceasta planta provine direct din cer. Pentru ca nu-si pierde frunzele niciodata, ca si bradul, se crede ca aduce spor si sanatate in familie si in casa. Este simbol in stabilitatea si fericirea cuplurilor de indragostiti, existand credinta ca o crenguta de vasc aduce cu ea un inger ce pazeste dragostea.

Potrivit unei traditii mult raspandite (mai ales in tarile anglo-saxone) cei care se saruta de Craciun sub o ramura de vasc vor avea bucurie si fericire.

Celtii au fost cei care au initiat un adevarat cult al acestei plante pe care o considerau de esenta divina. In viziunea lor, cel mai pretios vasc era cel crescut pe stejar – il numeau „lacrima stejarului” si insoteau culegerea unui astfel de vasc de ceremonii fastuoase. Druizii, preotii celti invesmantati in alb, taiau vascul numai cu o secera de aur, si-l inveleau apoi cu grija intr-o mantie alba.

Cu acel prilej se adunau ofrande si se jertfeau doi tauri albi, inaltandu-se rugi catre zeii atotputernici, pentru a fi indepartate duhurile rele.

Confrom unei alte legende, Balder, fiul zeitei norvegiene Frigga, ar fi fost ucis de o sageata din vasc. Lacrimile albe ale zeitei l-au readus la viata, iar ea a binecuvantat planta. In alte legende medievale se spune ca vascul era atat de mult venerat, incat daca doi dusmani se intalneau din intamplare sub un pom in care era vasc, ei incetau imediat dusmania si se impacau spre cinstirea vascului, a carui putere magica o recunosteau

astfel,, potrivit volumului „Cartea de Craciun” de Sorin Lavric (Editura Humanitas, 1997).

Vikingii divinizau vascul, considerandu-l un simbol al pacii. Vascul era ca un spirit ce-i proteja de cele rele. Grecii au spus ca Eneas a pasit in lumea cealalta pe o poarta deschisa cu o mladita de vasc. Romanii l-au asezat sub forma de coronita pe capul zeitei Diana, simbol al fertilitatii.

In Ajunul Craciunului, oamenii isi impodobesc casele cu vasc ca simbol al bucuriei si pentru pacea sufleteasca.

Sarutul sub vasc este asociat pentru prima oara cu festivitatile organizate de greci cu ocazia Saturnaliilor, iar, mai tarziu, cu traditiile primitive legate de casatorie. Acest obicei isi avea originile in mai multe credinte. Una dintre acestea era aceea ca vascul era un leac pentru fertilitate. De Craciun, fiecare fata care statea sub coronita de vasc nu putea refuza sarutul. Acesta putea insemna iubire, prietenie sau noroc. Daca fata ramanea nesarutata, avea ghinion in dragoste in anul urmator si nu se casatorea.

Obiceiul mai spunea ca de fiecare data cand un barbat saruta o fata, trebuia sa rupa si una dintre bobitele albe ale vascului. Dupa ce toate bobitele au fost rupte, nimeni nu se mai saruta sub coronita de vasc.