Din punct de vedere etimologic, termenul provine din limba greaca- “basielius” care se traduce prin “rege”, despre aceasta planta spunandu-se ca a crescut pe locul unde Imparatii Constantin si Elena au descoperit Sfanta Cruce.
Popularitatea plantei in sfera culturala a Marii Mediterane, acolo unde s-a plamadit si religia crestina, a facut ca busuiocul sa fie folosit in cultul liturgic crestin. Astfel, Biserica Ortodoxa a Greciei, a Georgiei si a Ciprului au inceput sa foloseasca crengute verzi sau uscate de busuioc pentru sfintirea Aghesmei Mari si a celei Mici.
In traditia populara romaneasca, busuiocul nu lipseste din ritualurile de trecere (nastere, nunta, inmormantare), capatand in unele situatii valente magice.