Limbile se dobândesc și se învață - Este nevoie de un efort conștient și inconștient

Autor: Bogdan Frațilă

Două concepte - achiziția și învățarea - joacă un rol cheie în studiul limbii. Deși există persoane care folosesc cei doi termeni în mod interschimbabil

Sursa: PixaBay

Două concepte - achiziția și învățarea - joacă un rol cheie în studiul limbii. Deși există persoane care folosesc cei doi termeni în mod interschimbabil

Două concepte- achiziția și învățarea- joacă un rol cheie în studiul limbii. Deși există persoane care folosesc cei doi termeni în mod interschimbabil, în realitate, ei întruchipează două procese diferite în dezvoltarea competenței de comunicare.
Achiziția limbii este un proces intuitiv și subconștient, similar cu cel al copiilor atunci când își dezvoltă limba maternă. Dobândirea unei limbi se produce în mod natural, nu necesită efort conștient sau instruire formală; este ceva întâmplător și adesea inconștient.

Un copil va începe să vorbească prin expunerea la limbă și prin interacțiunea cu mediul său, fără a fi nevoie de lecții de gramatică.
În schimb, învățarea limbilor este un proces conștient care implică studierea regulilor și structurilor. Atunci când regulile gramaticale ne sunt explicate într-o clasă de limbă, acesta este un context formal. În sala de clasă, dobândirea abilităților de comunicare are loc prin instruire explicită și studiu metodic, iar acest efort conștient este ceea ce numim învățare.

Procese paralele

A vorbi despre regulile și structurile unei limbi nu implică doar cunoașterea regulilor gramaticale și ortografice, ci și înțelegerea modului în care limba respectivă este utilizată în contexte sociale.
De exemplu, pentru a ne arăta afecțiunea într-o scrisoare personală, ne putem lua la revedere cu "îți trimit îmbrățișări și sărutări", dar nu cu "aș dori să te îmbrățișez".

Dacă vrem să ne asigurăm că primim un pachet la adresa noastră corectă, în acest caz, în e-mailul pe care îl scriem către serviciul de curierat, putem spune "aș dori să vă furnizez adresa mea".
Înțelegerea cuvintelor care tind să apară împreună și a nivelului de formalitate pe care îl poartă (cunoscut sub numele de "registru") face parte din cunoașterea unei limbi. Accesăm aceste cunoștințe despre utilizarea limbii prin achiziție (inconștientă) sau prin învățare (conștientă), deși în moduri diferite.

Dobândirea și învățarea unei limbi nu se exclud reciproc. De fapt, ele interacționează în viața noastră de zi cu zi în moduri semnificative. În timpul copilăriei, achiziția este procesul predominant. Copiii își absorb limba maternă (sau limbile materne) și normele și convențiile lingvistice și culturale atunci când interacționează cu mediul înconjurător.
Pe măsură ce creștem, învățarea formală devine mai proeminentă (la școală, datorită capacităților noastre cognitive etc.). Trecerea timpului și creșterea treptată a importanței învățării formale nu înseamnă că încetăm să dobândim limba.
De exemplu, să ne imaginăm că suntem scufundați într-un mediu lingvistic nou- că ne mutăm într-o altă țară în care se vorbește o limbă străină. În acest caz, putem dobândi aspecte ale limbii în mod natural, deși poate într-un ritm mai lent decât în copilărie.

Citește și: Gingii inflamate la bebelusi: cauze si solutii privind tratamentul

Citește și: Bogdan și Gagea, discuție în grădina casei. Motivul pentru care Gagea nu a putut merge spre o altă fată. „Adevărul o să iasă la suprafață!”

Gradul de efort

Dobândirea și învățarea limbilor străine influențează competența noastră comunicativă în moduri diferite. Achiziția ne permite să folosim limba în mod intuitiv, acordând mai puțină atenție regulilor gramaticale. Acesta este motivul pentru care vorbitorii nativi își folosesc limba maternă fără niciun efort aparent.
Pe de altă parte, învățarea oferă o înțelegere profundă a structurii limbii, ceea ce face posibilă înțelegerea și utilizarea unor forme mai complexe. În timp ce învățăm limbi străine, acordăm o atenție deosebită la ceea ce gândim sau spunem, adică aplicăm ipoteza monitorului.
Această ipoteză sugerează că, atunci când învățăm o limbă, suntem inițial atenți la ceea ce spunem și la modul în care o spunem, atât atunci când greșim, cât și atunci când greșim. Ne supraveghem producția lingvistică în conformitate cu regulile și structurile limbii pe care o cunoaștem. Cu timpul și cu practica, asimilăm aceste reguli și structuri, iar acest lucru ne permite să vorbim mai spontan și fără a fi nevoiți să ne gândim la fiecare cuvânt sau regulă. Pe măsură ce trebuie să monitorizăm și să supraveghem mai puțin, câștigăm fluență, deoarece creierul nostru este deja familiarizat cu formele corecte ale limbii pe care am învățat-o.
Înțelegând achiziția și învățarea, putem să ne îmbunătățim performanțele noastre în calitate de cursanți. Imersiunea într-un mediu în care este folosită limba pe care dorim să o învățăm poate favoriza achiziția, la fel ca și cursurile care încurajează modalități de învățare mai comunicative, care reproduc situații care ar putea apărea în contexte reale. Cu toate acestea, o explicație gramaticală ne va ajuta să învățăm regulile limbii. Cheia este să combinăm cele două abordări.
De exemplu, în trecut, pentru a avea o experiență de imersiune lingvistică, trebuia să călătorim într-o țară în care se vorbea limba respectivă. Acum, datorită internetului, putem accesa materiale în diferite formate și putem interacționa mai ușor în limba pe care o învățăm.
O experiență demnă de luat în seamă este aceea că, în unele instituții de învățământ, se desfășoară programe de telecolaborare. În cadrul acestora, studenții din săli de clasă și țări diferite interacționează între ei datorită tehnologiei.
Un alt exemplu este cel al comunităților de jucători care, datorită utilizării continue a limbii în jocurile online și în alte activități, prezintă competențe lingvistice peste medie.

Citește și: Cum să fii o "piatră gri" te poate proteja împotriva narcisiștilor

Citește și: Cum să începeți să faceti programare- Resurse si Comunitati care ajuta

Citește și: Cinci reguli de aur pentru a avea o alimentație sănătoasă