După multe luni de dispute diplomatice, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a primit o nouă șansă la viață la reuniunea anuală a Consiliului ministerial de săptămâna trecută, în urma unui compromis încurcat între Rusia și Occident. Dar, în loc să deschidă o perioadă de eforturi reînnoite pentru a repara ordinea de securitate distrusă a Europei, falii existente s-au adâncit și au apărut altele noi.
Radacini vechi
OSCE își are rădăcinile într-o perioadă de încercări serioase de detensionare între SUA și URSS în anii 1970. În prezent, este cea mai mare organizație regională de securitate din lume, cu 57 de state participante care acoperă trei continente- America de Nord, Europa și Asia. Cu toate acestea, capacitatea sa de a-și îndeplini mandatul de a oferi securitate a fost grav compromisă în ultimii ani.
Deși invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în februarie 2022 a fost cea mai recentă și cea mai flagrantă încălcare a principiilor fundamentale ale OSCE, nu a fost prima. Invazia Georgiei de către Rusia în 2008 și recunoașterea ulterioară a independenței statelor separatiste Abhazia și Osetia de Sud, susținute de Kremlin, în august, a fost urmată, în 2014, de anexarea Crimeei și de ocuparea unor părți din Donbas.
De asemenea, Rusia a subminat în mod deliberat misiunile existente ale OSCE în Ucraina. "Misiunea de observare", care a fost înființată în iulie 2014 pentru a monitoriza activitatea la punctele cheie de control la frontiera ruso-ucraineană din estul Ucrainei, a fost întreruptă în septembrie 2021.
Între timp, "Misiunea specială de monitorizare", înființată în martie 2014 pentru a observa și raporta în mod imparțial și obiectiv situația de securitate din Ucraina, a fost închisă în martie 2022, la câteva săptămâni după ce Rusia și-a lansat invazia totală.
Biroul coordonatorului de proiecte din Ucraina, care a fost înființat la cererea Kievului în 1999 pentru a ajuta această țară să facă față unei serii de provocări în materie de securitate și pentru a o asista și consilia în ceea ce privește reformele, a fost închis în iunie 2022. Toate aceste inițiative s-au încheiat după ce Rusia a opus veto la continuarea lor.
Cu toate acestea, nimic nu l-a împiedicat pe ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, să declare la ultima reuniune că OSCE devine "un apendice al NATO și al UE" și se află "pe marginea prăpastiei".
Cel puțin în ceea ce privește acest din urmă punct, există puține dezacorduri. OSCE se confruntă cu cea mai profundă criză din istoria sa. Din cauza veto-ului Rusiei, organizația nu a mai avut un buget aprobat din 2021. Ea a supraviețuit doar pe baza "diplomației creative", statele membre individuale găsind bani pentru a-i finanța misiunile.
Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii
Citește și: Pensionarele vor primi 375 de lei, pe lângă pensie, în luna decembrie. Cine beneficiază de această sumă?
Sentiment de instabilitate
Compromisurile la care s-a ajuns în cadrul Consiliului ministerial de la Skopje de săptămâna trecută nu fac mare lucru pentru a readuce OSCE pe o bază mai sustenabilă. În timp ce numirea Maltei în calitate de președinte al organizației pentru 2024 evită o disfuncționalitate totală, mandatele celorlalți înalți funcționari ai organizației, inclusiv ale secretarului general, au fost prelungite cu doar nouă luni, în loc de perioada obișnuită de trei ani.
Acest lucru nu face decât să prelungească agonia existentă prin amânarea unei decizii cu privire la cine va conduce organizația și instituțiile sale. Sentimentul omniprezent de instabilitate care înconjoară acum OSCE se potrivește perfect cu povestea Kremlinului privind necesitatea unei ordini europene de securitate fundamental noi și diferite.
Deși Rusia a reușit să blocheze candidatura Estoniei la președinție și a asigurat un membru care nu face parte din NATO pentru acest rol, alături de Malta, acest lucru nu este deloc un triumf al diplomației ruse, având în vedere că Kremlinul a trebuit să renunțe la opoziția sa față de reînnoirea celorlalte poziții de conducere.
Compromisul nu este nici o victorie pentru Occident. În mod crucial, Occidentul a fost departe de a fi unit în abordarea sa. Ucraina, Polonia și statele baltice au refuzat să își trimită miniștrii de externe la reuniune în semn de protest față de participarea lui Lavrov. Omologii lor din SUA și Marea Britanie, Antony Blinken și David Cameron, au participat la dineul de dinaintea reuniunii, dar au evitat orice contact cu Lavrov.
În schimb, ministrul german de externe, Annalena Baerbock, a participat personal și a lansat o condamnare dură a Rusiei și a lui Lavrov în declarația sa, subliniind că războiul ilegal de agresiune al Kremlinului împotriva Ucrainei este, de asemenea, un război împotriva OSCE. Mai mulți delegați, inclusiv non-occidentali, au subliniat importanța respectării suveranității și integrității teritoriale a tuturor statelor participante. Dar numai nouă dintre ei s-au aliniat la declarația UE, care a cerut "Rusiei să înceteze imediat războiul de agresiune împotriva Ucrainei și să se retragă complet și necondiționat... de pe întregul teritoriu al Ucrainei".
Acest lucru nu înseamnă că restul statelor participante la OSCE susțin războiul de agresiune al Kremlinului. Dar indică dificultățile probabile cu care se va confrunta în viitor formula de pace a președintelui ucrainean Volodymyr Zelensky. O linie pro-occidentală mai largă a fost adoptată de peste 40 de state participante care au emis declarații comune privind drepturile omului și libertățile fundamentale și cu ocazia celei de-a 90-a aniversări a genocidului Holodomor din Ucraina din 1932-1933.
Citește și: Saga OpenAI continuă în timp ce Marea Britanie considera o anchetă
Citește și: India este în plină expansiune cu consecințe uriașe pentru planetă