În Munții Trascăului din județul Alba se află un loc de poveste despre care legenda spune că-i ascunde pe Solomonari, cele mai vechi ființe care stăpânesc norii și care au puterea să lege și să dezlege ploile.
Este vorba despre Peștera Huda lui Papară, cea mai impresionantă peșteră din România, în jurul căreia oamenii au țesut, de-a lungul vremii, legende despre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare româneşti și anume solomonarii, ființe care au puterea de stăpânească norii.
Peștera Huda lui Papară
Peștera Huda lui Papară este peștera din Munții Trascăului care cumulează toate superlativele : cea mai lungă, cea mai denivelată, cea mai dificilă, cu cea mai mare sală, cu cea mai înaltă galerie, cu cel mai lung curs subteran, cu cel mai mare debit, cu cea mai mare cascadă, cu cea mai mare colonie de lilieci din Europa, cu cele mai lungi și mai numeroase excentrite, cu cel mai
Dar, pe lângă toate aceste descrieri științifice, ceea ce face ca Peștera Huda lui Papară să fie cu adevărat impresionantă este legenda țesută în jurul acestui loc de poveste din România și anume legenda potrivit căreia în Peștera lui Papară s-ar fi ascuns solomonarii.
Solomonarii, cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare româneşti, sunt ființe care stăpânesc norii și care au puterea să lege și să dezlege ploile.
De unde provine numele Huda lui Papară
Huda este un regionalism ce înseamnă cale îngustă, groapă, gaură în pământ, peşteră sau adăpost. Papară poate avea la origine latinul ”papa” ce înseamnă conducator religios, preluat în limbile ”barbare” papar.
Deci Huda lui Papară ar putea înseamna adăpostul, casa conducatorului religios. În preistorie şi în vremea dacilor peştera a fost folosită ca locuinţă şi loc de cult.
Au fost identificate urme ale omului preistoric, resturi de unelte de piatră neslefuite care ar putea aparţine omului de Neanderthal.Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii
Legenda spune, de asemenea, că Zamolxes, zeul dacilor, s-a retras într-o peşteră din Trascău, cea mai mare şi mai vizibilă. Aceasta ar putea fi Huda lui Papară. Preluat din latină şi modelat în română a rezultat numele de Huda lui Papară.
Unde se află peștera Huda lui Papară
Peștera Huda lui Papară, locul de poveste din România despre care legenda spune că-i ascunde pe Solomonari, se află pe teritoriul satului Sub Piatră, comuna Sălciua, județul Alba, în partea de nord-vest a Munților Trascăului, la obârșia pârâului Valea Morilor, afluent pe dreapta al Arieșului.
Altitudinea absolută este de 567 m. Este cea mai lungă peșteră din Munții Trascăului.
Se poate ajunge la ea pe drumul național DN75 Turda-Câmpeni, până în localitatea Sălciua de Jos, iar de aici pe drumul comunal parțial asfaltat, circa 5 km până în cătunul Sub Piatră.Legenda Solomonarilor de la Huda lui Papară
Solomonarul sau șolomonarul este unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare românesti. Stăpani ai vânturilor și călători prin nori, șolomonarii trăiesc în poveste, dar și prin pădurile Bucovinei sau prin cătunele Apusenilor. Ei sunt inițiați în științele astrologiei, ale prezicerii viitorului, dar mai ales în stăpânirea tuturor fenomenelor meteorologice.
Ei se trag din vechii preoți asceți traco-geți - kapnobatai, călători prin nori sau umblători prin fum, cei care săgetau norii spre a opri balaurii furtunilor. Solomonarul poate fi comparat cu Kadmos, casta lor ca fiind moștenire dacică, șolomonarul din tradiția folclorică este rezultatul unui proces de zeificare a sacerdotului, provenind din preoți initiați.
Huda lui Papară este, dacă nu leaganul, cel puțin locul care a ținut în viață legenda și tradiția șolomonarilor. Această peșteră a fost locuință și loc de cult pentru sute de generații preistorice.
Faptul că în zi senină de vară, fără nici un semn special, apa Văii Morilor își înzecește debitul pentru câteva ore, măturând în cale animale, căpițe de fân de pe lunci, uneori chiar oameni, nu putea avea decât o explicație.
În peștera își au sălaș Solomonarii aducători de ploie și balaurii lor. În peștera Huda lui Papară sunt lacuri imense și când balaurii se scaldă, apa dă peste marginea lacurilor și inudă totul în aval.
În realitate, în zona Vânătare, aflată peste munte, o ploaie torenţială de vară nevăzută din cătunul de Sub Piatră, căra crengi şi căpiţe cu care înfunda Ponorul de la Vânătări. În această pâlnie se adunau cantitaţi enorme de apă, care reuşeau într-un sfârşit să spargă dopul format şi să inunde peştera şi Valea Morilor. Totul dura câteva ore, apoi se revenea brusc la normal. Fenomenul era foarte neregulat, de doua sau trei ori într-un deceniu.
Sursă: WIKIPEDIA
