La telejurnal se anuntau productii record la hectar iar in întreprinderi se lansau noi si noi provocari privind depasirea planului trimestrial.
Toate acestea se intamplau an de an, comunistii furand spiritul revoltei de la Chicago din 1886 si transformandu-l in timp, intr-o manifestare publica groteasca ce avea ca unic scop slavirea geniului din Carpati.
Si, peste toate acestea rasunau imnurile patriotice, majoritatea cantate de nestemata coralei romanesti.
Madrigal devenise parte a constiintei comune, cantecele lor erau pe buzele tuturor. In acea perioada Madrigalul era vedeta, pentru ca alternativa nu exista!
Ca peste tot de altfel, si in cazul muzicii corale, comunismul isi intinsese aripa.
Nu conta ca Madrigalul castigase sute de premii internationale, nu conta ca despre Madrigal cineastii din intreaga lume facusera mai multe filme.
A fost o adevarata tehnica de supravietuire pentru muzica de camera. In Romania, se canta despre Ceausescu, iar in strainatate se interpretau adevarate capodopere clasice. Era un compromis, un rau necesar pe care regretatul Marin Constantin, parintele Madriugalului, l-a inteles.
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12
Putini sunt cei care stiu cate umilinte au indurat madrigalistii in vremea comunismului.
Odata cu venirea Revolutiei insa, raul a devenit mai rau pentru Madrigal. Scapati de plaga rosie, romanii au simtit nevoia sa indeparteze tot ce amintea de vechiul regim.
Si, cum Madrigalul era asociat cu slavirea lui Ceausescu, in 1990 corul a fost sters cu buretele din tot ce inseamna manifestare artistica romaneasca- fie ea televizata sau nu.
Renegati de romani, aplaudati in strainatate. Asa aratau primii ani de dupa revoultie pentru cei care si-au dedicat intreaga viata muzicii de camera.
Un lucru este insa sigur: fara munca nu poti face performanta. Iar madrigalistii mumceau zilnic, cate 6, 7 chiar 8 ore pe zi, atat inainte cat si dupa Revolutie.
Despre exigenta maestrului Marin insa s-a auzit peste tot, inclusiv in America.
