Credinciosii il praznuiesc pe Sfantul Cuvios Hariton Marturisitorul, un ascet si sihastru sfant crestin, intemeietorul monahismului lavriot in desertul Iudeii- partea de sud a Palestinei.
Pe la anul 322, pe cand facea un pelerinaj in Tara Sfanta, Hariton a fost luat prizonier de catre talhari in drum spre Ierusalim, intr-un loc numit Faran (Wadi el-Paran). Ceata de talhari l-a dus in pestera lor, dar peste noapte au murit toti pe cand beau vin dintr-o sticla in care un sarpe si-a varsat veninul.
Luand aceasta intamplare ca pe un semn de la Dumnezeu, Hariton a ramas timp de mai multi ani in acea pestera, in asceza si rugaciune, pana in 330 cand inmultirea ucenicilor il obliga sa intemeieze o lavra la Faran (distrusa de persi la marea invazie de la anul 614).
Cautator de isihie, cuviosul Hariton a plecat din nou in sihastrie si s-a asezat intr-o pestera retrasa pe Muntele Ispitirii de langa Ierihon, in locul numit Dukas sau Dok.
Intre anii 340 la 350 sfantul Hariton fuge din nou si mai in sud in cautarea isihiei, si se instaleaza intr-un loc pustiu numit Tekoa, unde cu ucenicii care s-au adunat a intemeiat Manastirea Suka („sukkah” insemnand chiar „manastire” in siriaca).
Pe la inceputul secolului al VI-lea, manastirea Suka primeste supranumele de „Vechea Lavra”, in urma unei revolte a monahilor de la Suka contra sfantului Sava cel Sfintit, cand unii dintre ei au plecat din Suka si au infiintat in apropiere „Noua Lavra”. Si lavra de la Suka a fost distrusa de persi la 614.
In 350, la sfarsitul vietii, sfantul Hariton s-a retras la Lavra Faran si aici si-a dat sufletul in mainile Domnului.
