“După al doilea copil am divorțat. Nimeni nu a știut că am divorțat în 1993. Lumea știe că am divorțat prin 2000. Al treilea copil l-am făcut după divorț. Bine, lucrurile sunt mai complicate. Am trecut printr-o experiență medicală traumatizantă, în care am avut un diagnostic, o boală în care ți se dă un an de zile să trăieșți.
Citeste si: Ce simbolizează trecerea pe sub masă în Vinerea Mare
Citeste si: Lista păcatelor pe care să le spui la spovedanie! 193 de greșeli pe care nici nu îți dai seama că le comiți
Și mi s-a spus că un an de zile trăiești cu acest diagnostic. Și cu tratamentul. Pe citostatice, tumoră a crescut 8 cm în 3 săptămâni. Avea o viteză… într-un fel, exploda! Soțul meu se schimbase foarte mult, intrase probabil într-un soi de panică: va rămâne singur cu doi copii.
Eram în spital și la un moment dat știu că am vrut să ies din spital, pentru că mi-am dat seama că nu mai am foarte mult timp și vreau să fiu acasă, alături de copii. Cât mai am, măcar să fiu cu ei. Am ieșit din spital pe 15 noiembrie, ziua de naștere a bunicii mele.
Citește și: Gingii inflamate la bebelusi: cauze si solutii privind tratamentul
Știam că începe Postul Crăciunului. Nu aveam nici o informație despre post, despre biserică, despre lucrurile de genul ăsta, dar știam, în interiorul meu, că vreau să încerc. Că trebuie să mă duc acasă să țîn post. Pe 15 noiembrie am ieșit din spital cu niște indici foarte mari, pe 20 decembrie, când m-am întors la control, m-au întrebat: «Unde este tumora?».
Nu mai era. M-a întrebat doctorul ce am făcut, ce tratament. Și i-am spus: «Eu vă spun, dar nu o să credeți». Asta s-a întâmplat. Nu mai există tumoră. Indicii coborâseră foarte mult.
Vezi cele mai noi Stiri kanal D
sursa: credintainsuflet.ro
