Bocitoarea satului, asa cum este cunoscuta tanti Catita, a avut o viata ca un roman. Are 82 de ani si pana acum si-a dus la groapa, rand pe rand, parintii, fratii, sotul, cumnatii. I-a plans si i-a bocit pe toti si nu numai pe ei, ci si pe vecinii din sat.
La tara, inmomrmantarea fara bocitoare este ca nunta fara lautari. Desi multi ar crede ca batrana plange la comanda nu e chiar asa.
Arta bocitului o are in sange. De asta si-a dat seama inca din copilarie, atunci cand a pierdut-o pe bunica.
Cel mai greu a fost atunci cand si-a cantat mama la groapa. Batrana spune ca are cuvintele pe limba intotdeauna. E suficient sa stea la capataiul mortului, ca lacrimile curg siroaie.
Nu e mort in sat care sa nu fi fost cantat la capatai de tanti Catita. Intreaga procesiune se face dupa un ritual bine stabilit.
Cand popa canta, bocitoarele tac si invers. O singura suparare are tanti Catita: doar cateva femei din sat au invatat de la ea cum sa linisteasca sufletele mortilor. Traditia bocitului spune ca, daca omul care moare nu este cantat din tot sufletul, atunci nu isi va gasi in veci odihna.
Tanti Catita este acum impacata cu sine. A varsat atatea lacrimi si a cantat atatia morti incat si-a mai eliberat inima si asa a trecut mai usor peste toate necazurile vietii.
