S-au cunoscut la Viena, in 1872, la varsta de 22 de ani, pe cand el era student la filozofie, iar ea, casatorita deja de opt ani si mama a doi copii, venise pentru a-si trata o boala de piele.
Fara a tine cont de piedicile morale, cei doi au inceput timid, in capitala austroungara, o relatie de amor ce avea sa fie condimentata, in urmatorii 17 ani, cu multa pasiune, intrigi, despartiri si reimpacari demne de telenovelele din zilele noastre.
Zapacit de-a dreptul de imaginea Veronicai, Eminescu va compune in urmatorii cinci ani poeme de amor influentate de chipul „ingerului blond”.
Putini stiu, insa, ca Eminescu era si foarte gelos, motiv pentru care de multe ori, relatia lor a fost intrerupta. „El dorea absolutul, iubirea lui sa fie exclusiva, si il deranjau toate speculatiile care faceau referire la infidelitatile Veronicai, de aceea se desparteau atat de des”, afirma Dumitru Vatamaniuc.
In 1883 a debutat boala care avea sa-i fie fatala, sase ani mai tarziu, lui Mihai Eminescu. Diagnosticul pus atunci de medicii de la Sanatoriul doctorului Sutu din Bucuresti a fost „psihoza maniaco-depresiva”. A fost trimis de medici la tratament la Viena, apoi prin Italia, revenind in Iasi abia in peste un an. Au urmat luni intregi de tratamente si recuperare, iar in 1887 a ajuns in grija surorii sale, Henrieta, la Botosani.
Citește și: Ghid complet valori glicemie. Valorile normale ale glicemiei
In tot acest timp, Veronica, mutata la Bucuresti impreuna cu copiii, incerca sa-l convinga sa revina in Capitala, pentru a fi mai bine ingrijit.
A reusit sa-l faca sa vina la Bucuresti abia in aprilie 1888. „Lumea m-a acuzat de lipsa de simtire si de umanitate fata de Eminescu.
Sunt lucruri mai presus de puterile cuiva, va marturisesc sincer, nu pot sa-l vad lipsit de minte, eu care am cunoscut pe Eminescu in cea mai splendida epoca a vietii sale intelectuale.
Si asa sunt fara nici o lege si fara nici un Dumnezeu, sa-mi ramaie cel putin acela al poeziei, care pentru (mine) s-a fost intrupat in fiinta lui Eminescu”.( sursa historia.ro)
