Mihai Ghita

Autor: Redactia KANAL D
Actualizat: 26 feb 2017, 14:39

Drumul meu spre televiziune a inceput cu o scara, la capatul ei se putea afla un nou inceput sau esecul. A fost cu siguranta cea mai grea scara din viata mea, a fost de parca tot viitorul, toate sperantele mele s-ar fi concentrat in betonul dur pe care paseam. Treapta cu treapta, mi-am echilibrat gandurile, mi-am infrant lipsurile si am ajuns la interviul care avea sa ma transforme in reporter de televiziune. Se intampla acum 6 ani. Stergeam cu buretele 4 de radio si paseam pe un drum nou. Primul meu an de televiziune, a fost plin de lacrimi. Lacrimi de frustrare si neputinta.

Eram cel mai mic si cel mai nestiutor, intr-o televiziune de stiri care venea peste tine ca un tavalug. O masinarie de facut stiri, fara timp la dizpozitie sa inghita un om care nu functiona brici. Asa ca am invatat mult, am furat mult, iar ambitia m-a transformat intr-un reporter de baza al televiziunii. Au urmat mii de transmisiuni live, mii de emotii, si un amalgam de sentimente: revolta, bucurie, speranta, lacrimi.
Acolo unde era o stire, eram si eu sa transmit live. Micutul Hitler(cum eram alintat) avea program de armata. Mereu cu bagajul facut. Stiam cand plec, nu stiam cand ma intorc. Cataclisme, incendii, inundatii, tragedii aviatice,  alegeri prezidentiale sau parlamentare, cutremure, dezastre. Am vazut disperarea omenilor carora apele la inundatii le-au luat tot. Am stat luni de zile printre ei, printre oamenii namolului. Am plans cu ei, am muncit cu ei si am incercat sa ii ajut.
Am vazut cum sub ochii mei, se scrie istoria.

Am ales presedinti, am schimbat guverne si zi de zi am invatat sa fiu mai bun. Cel mai tare m-a marcat insa perioada de trimis special in Italia. Se intampla la cateva saptamani dupa ce Nicolae Mailat o omora pe Giovanna Regiani. Am simtit pe pielea mea ce inseamna sa fi urat de un popor, din tot sufletul. Pentru prima data in viata mi-a fost rusine, sau mai degraba teama, sa imi vorbesc limba.
In autobuz ma rugam sa nu imi sune telefonul din tara, pentru ca sute de priviri se ridicau acuzator spre mine. Nu m-ar fi agresat, dar simteam cum ura si veninul se resfrang asupra mea. Inevitabil pentru un reporter a venit si schimbarea. Uneori nu mai iti este suficient entuziasmul, vrei sa nu manipulezi, si sa respecti regula de baza a unui reporter, care neasteptat, e din biblie: SA NU MINTI! Asa ca am preferat sa trec in barca unei televiziuni unde influenta politicului este zero.


O televiziune unde poti sa spui ce gandesti. La Kanal D am redescoperit lucrurile simple, treaba asezata,  bine facuta. De doi ani am invatat alaturi de colegii de la Stirile Kanal D sa aducem in casa spectacolul stirilor, sa redescoperim locuri si oameni deosebiti. Iar romanii ne-au recompensat. Dupa 6 ani de televiziune a venit si increderea. Mi s-a dat sansa unui proiect special- Asta-I Romania. Le-am propus romanilor un exercitiu de sinceritate.
Cum e tara noastra, cum e ea cu adevarat? La Asta-I Romania spunem verde in fata ce nu merge, de ce societatea noastra ramane inapoiata, ca un satuc neelectrificat al Europei. Multi ma intreaba ce fac acum…In foile sefilor de la Kanal D sunt realizator, la baza REPORTER.

 

Taguri: