Fiecare bucatica de lemn se aseaza cu o precizie de ceas elvetian, daca e prea mare sau prea mica, totul se strica, iar sticla ramane una obisnuita. Mesterul nostru a mostenit pasiunea pentru lemn din familie, insa abia in urma cu opt ani a inceput sa faca sticlele-minune.
Daca prima data i s-a parut a fi o treaba foarte dificila, cu timpul, nea Tiberiu a capatat dexteritate si totul a devenit ca o joaca.
Sa nu credeti insa ca mesterul foloseste ori ce fel de lemn, ci doar ce este mai bun, pentru sticlele sale.Din mainile sale au iesit mii de astfel de opere de arta.
Nu lipseste insa nici lemnul de cires, care coloreaza palinca. Acum
Proiectul exista, mai trebuie doar sa primeasca sticla in care sa incapa galeriile de mina. Pana acum mesterul a vandut lucrarile sale in intreaga lume, unele chiar si pana ala 100 de euro, vorba aceea cine nu si-ar dorii sa aiba pe masa o astfel de sticla plina cu palinca.
