Ajuns la batranete, sultanul a pornit o ultima mare campanie pentru a-l supune pe Maximilian de Habsburg, care pretindea Ungaria otomana.In cautarea gloriei din tinereteIn iarna anului 1566 in Imperiul Otoman s-a dat ordin de mobilizare a trupelor pentru campania din vara, care avea drept tinta Viena. Sultanul in varsta de 71 de ani urma sa conduca personal marea oaste, insotit de marele vizir Sokollu Mehmet Pasa.
Batranetea lasase urme adanci pe corpul lui Suleyman: picioarele umflate de guta, trupul indoit,fata palida pe care si-o ascundea cu ruj (se parea ca suferea si de cancer intestinal).
Nici sufletul sultanului nu era odihnit dupa moartea iubitei sale sotii Roxelana in 1558. Intrigile l-au facut sa-i ucida pe marele vizir si prietenul sau din copilarie, Pargali Ibrahim Pasa (1536), pe fii sai Mustafa (1553) si Bayezid (1561).
Drumul si asediul SzigetvaruluiIn aceste conditii, Suleyman pleaca din Istanbul in fruntea armatei la 1 mai 1566. Falnicul armasar pe care l-a calarit la iesirea din capitala a fost repede inlocuit cu o caleasca si apoi cu o litiera. Cand traversa localitati mai importante sau doar pentru a infirma barfele, isi relua locul in sa. Langa Belgrad, sezand pe tronul sau de aur, l-a primit pe Ioan Sigismund Zapolya, regele Ungariei si adversarul lui Maximilian de Habsburg. In aceeasi maniera ce trada adevaratele suferinte au fost primiti si solii regelui Frantei, Carol IX.In drumul sau spre cetatea Eger, ultimul bastion inainte de Viena, Suleyman a hotarat sa asedieze cetatea Szigetvar, a carui comandant Nikola Zrinski (Miklos Zrinyi) ii hartuia armata. Mica cetate si cei aproximativ 3000 de aparatori nu pareau sa aiba vreo sansa in fata celor peste 100 000 de turci, tatari si moldoveni, insa asediul s-a prelungit o luna de zile, de pe 5 august pe 7 septembrie.
Zrinski, vazand ca infrangere este inevitabila, a dat foc la depozitele de pulbere ale cetatii, incident ce a dus la moartea catorva mii de turci. In final, turcii au cucerit cetatea, insa cu pierderi grele.Ca dupa orice alta victorie, Suleyman a trimis scrisori hanului tatar, serifului Meccai sau sahului Persiei pentru a-i instiinta de victorie. In tot acest timp el a fost vazut examinand trupele de la fereastra cortului sau, fiindu-i servita masa la ore fixate si a ascultat muzicantii ce ii cantau dinafara cortului.
Momente de ingrijorare au fost atunci cand si-a anulat in ultimul moment prezenta de la prima rugaciune de vineri sustinuta in nou-construita moschee din Szigetvar. A doua zi a supravegheat sedinta divanului imperial, insa dintr-o camera separata. Spiritele, daca devenisera usor agitate, au fost calmate pe 18 octombrie, atunci cand trupele si-au primit solda.
Dupa ce au fost terminate reparatiile cetatii Szigetvar, sultanul a decis sa se intoarca in capitala din cauza incheierii sezonului de razboi, promitand sa se intoarca la primavara.
Suleyman a plecat la drum cu tot fastul unui mare invingator, in zgomotul tobelor si trompetelor, arborand steaguri cu versete din Coran, inconjurat de dregartori calare. Marele vizir Sokollu se apropia din cand in cand de caleasca pentru a se sfatui cu sultanul.Citește și: Gingii inflamate la bebelusi: cauze si solutii privind tratamentul
Citeste continuarea pe historia.ro
