Creste cernite de zapada se reped spre cer ca intr-un basm cu Mos Craciun. Natura s-a intrecut pe ea insasi.

Departe insa de aceste frumuseti salbatice viata de zi cu zi este grea pentru zecile oameni care indraznesc sa-si poarte cu deminitate batranetile in catunele imprastiate in varf de munte.

E o lupta crancena si o lectie de supravietuire. I-am vizitat acolo unde doar vulturii le sunt vecini.

A fost si pentru noi o lupta sa putem ajunge la cei care au nevoie de un colt de paine.

Am reusit cu greu sa infrangem zapada. Oamenii nu s-au dat batuti. Au impins masinile la limita. Stiau ca acolo, sus, cineva se va bucura sa-i vada.

Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii

Citește și: Anunț pentru pensionarele din țară! Când vor fi încărcate cardurile de alimente

Batranii cu chipurile brazdate de vreme

ne asteptau emotionati in fata caselor. Zapada i-a rupt de lume si sunt bucurosi de oaspeti. In sat coboara cam o data pe luna.

Ne continuam drumul sus in munte. Ne intalnim cu doi copii. Au obrajii rosii de la ger si ochii sclipitori! Copilaria lor e un sir prelung de renuntari si chinuri. Merg pe jos la scoala, prin padure, kilometri buni, zilnic. Nu se plang.

S-au obisnuit cu o viata austera.

In catunele Buzaului doar sania ii mai poate duce pe sateni in civilizatie. E singura lor sansa. Altfel, merg pe jos prin troiene. Se roaga doar sa nu-i loveasca boala.

Craciunul pentru oamenii din varf de munte a venit anul acesta mai devreme. Le-a adus un strop de bucurie intr-o viata traita in lipsuri.

E un colt de Romanie uitat de lume, cu o frumusete aparte. Si ei, oameni muntelui, au nevoie de noi!