Acestea sunt numai cateva exemple de resurse de care dispun si pe care le folsesc pentru a-i determina pe copii sa renunte la suptul degetului.
Cele mai multe dintre ele le cunosc din propriile lor experiente, fiind deci, preluate de la parintii lor.
Ce poate sa faca un parinte pentru a-l ajuta intr-o maniera sanatoasa emotional pe copil sa renunte la suptul degetului? Primul si primul lucru pe care trebuie sa-l bifeze parintele, este acela de a se pune in locul copilului, de a incerca sa inteleaga ce simte, ce traieste, ce gandeste, ce este important pentru copil. Sa fie in contact autentic cu copilul, cautand sa identifice situatiile concrete in care acesta isi suge degetul (ex.: cand este furios, cand ii vine sa planga, cand are un disconfort, cand se simte singur, cand este plictisit, cand adoarme etc.).
Nu toti copiii isi sug degetul in aceleasi situatii. A identifica aceste situatii il ajuta deja pe parinte sa gaseasca raspunsurile corecte, directionandu-l in a-i oferi atentie, grija si iubire exact in momentele in care copilul are nevoie.
A cauta explicatii, argumente, analizand impreuna cu copilul ce, cum si de ce se intampla nu este suficient, ba mai mult, are cea mai mica eficienta in a schimba lucrurile.
Parintii trebuie sa intre in lumea copilului si au acces la ea numai prin intermediul jocului, ghidati de preferintele copilului. Desen, pictura, plastilina, jocul cu nisip, povesti, marionete, dramatizare – iata numai cate mijloace pe care le avem la indemana. Degetele pot fi de exemplu, insufletite si copilul poate purta un dialog cu ele, schimband rand pe rand rolurile si afland cum se simt ele in gura copilului.
Citește și: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii
Citeste si: Mărturia înspăimântătoare a unui fost „vindecător” cu capacităţi extrasenzoriale
Citeste si: Adio probleme cu banii! Opt zodii care se vor îmbogăți în 2019
Astfel, copilul poate afla ca degetele se simt infricosate in gura lui datorita intunericului, ca se simt vlaguite, fiind supte in forta, ca simt durere atunci cand dintii copilului le preseaza etc. In continuare, degetele pot striga dupa ajutor, de ce anume au ele nevoie, cum le poate ajuta copilul etc. Pentru ca totul sa fie cat mai autentic, parintele il poate ajuta pe copil desenand figure umane pe buricele degetelor, copilului fiindu-I mai usor sa intre in contact cu ele.
Copilul constientizeaza cu ajutorul parintelui toate aspectele implicate in suptul degetului, de la senzatii gustative, tactile, olfactive, al emotii, ganduri, nevoi etc.
Cand si daca parintii nu stiu cum sa intre in lumea copiilor si sa directioneze jocul, este indicat sa se adreseze unui psiholog care sa ii ajute sa inteleaga lucrurile, sa isi descopere resursele si sa actioneze cat mai curand intr-o maniera sanatoasa emotional, altfel umilintele indurate de copil sunt doar inceputul avalansei coplesitoare de trairi afective care graviteaza in jurul neincrederii in sine, a unei imagini negative despre sine care il vor insoti pe copil toata viata.
Vezi cele mai noi Stiri Kanal D
AUTOR: Camelia Chetu – Psiholog clinician si Psihoterapeut – Psihoterapia Copilului, Cuplului si Familiei
sursa: sfatulparintilor.ro
