Si uite asa dintr-o mana de faina, un strop de apa, sare si o nuca de drojdie, clujencele plamadesc painea cea de toate zilele. Pe mealeagurile Clujului, traditia coptului painii se pastreaza din generatie in generatie. Nu e suficient, insa, sa respecti reteta ca la carte, trebuie sa pui si putin suflet, spun gospodinele.
De toate stiu sa faca femeile pe-aici. Si daca nu stiu ele, cine ar mai stii, ca doar nu au mai cumparat paine de la magazin de nici nu mai tin minte.
Sub privirile iscoditoare, de soacra, ale gospodinei si cu putin ajutor, reusim sa terminam de framantat si sa dam aluatul la dospit. Cat timp gospodinele pregatesc aluatul, capul familiei iuteste focul in vatra cuptorului, acolo unde painicile vor creste si se vor rumeni pentru a-l incinge si pregati la temperatura optima, gata sa primeasca tavile cu aluat.
Oricat de mare ar fi pofta si oricat de bine ar mirosi a paine calda, gazedele nu ne lasa inca sa gustam pentru ca e vremea batutului si razalitului, dupa cum spun ele.
Asa cum o faceau pe vremuri ardelenii, asa fac si cei de astazi. Painea ce iese din mainile lor e la fel de buna, oricat de grele ar fi vremurile.