Modest si retinut, calugarul aduna in jurul lui tot mai multa lume si nu e de mirare ca multi il aseamana cu mai marii duhovnici ai tarii, Arsenie Boca, Parintele Cleopa sau cu Iustin Parvu.
A trait o viata ca si calugar in inima Moldovei, la Manastirea Sihastria, si, de patru ani, slujeste in biserica de lemn ridicata langa viitoarea Catedrala a Mantuirii Neamului. Lacasul este neincapator de dimineata si pana tarziu in noapte.
Bolnavi, necajiti si rataciti, credinciosii trec cu incredere pragul lacasului de inchinaciune si asteapta vorba blanda de la “chirurgul sufletelor”.
Viorica Nicolae povesteste cu lacrimi in ochi cum parintele i-a citit gandul si a ajutat-o atunci cand avea cea mai mare nevoie.
“ Am o problema si incepeam asa, in gand, sa imi zic ca am un copil cu handicap si ca prin medici nu ii mai gasesc leac.
Citește și: Greutate si inaltime copii in functie de varsta
De doi ani, femeia vine la Parintele Ciprian.
Spune ca starea copilei s-a imbunatatit si sufletul ei s-a usurat.Ore intregi, credinciosii isi asteapta randul in liniste, iar parintele nu pleaca din Biserica pana nu asculta si ultimul enorias. Cateodata il prind zorii zilei in fata Altarului.
O saptamana pe luna, parintele se retrage acasa, la manastire, locul in care, spune el, pana si pietrele sunt sfinte si in care isi poate incarca sufletul.
Prin harul sau, preotul spune ca simte nevoile oamenilor care ii cer ajutorul.
Daca celor de la oras le vindeca sufletele cu vorba buna, pentru cei de la sate incearca sa faca mai mult decat atat- trimite medici voluntari sa le aline suferintele trupesti si incearca sa convinga cat mai multi oameni sa doneze sange pentru cei aflati in suferinta.
