România și-a trimis și în toamna această viitorul la școli uitate în trecut. Dacă la oraș copiii au parte mai ușor de carte, la țară învățătura înseamnă sacrificiu. Pentru cei mai mulți elevi din zonele rurale, școala este singură lor șansă de a ieși la lumină din sărăcia în care sunt condamnați să trăiască.
În satele în care nu ajung niciodată autoritățile cu festivitățile lor poleite, copiii își clădesc viitorul în bănci rupte, în săli de clasă friguroase și mucegăite.
Viața bate școală! Pentru mulți copii de la țară, școala este singura lor șansă de a ieși la lumină din sărăcie
A mai început un an școlar! Pentru cei de la oraș, cu statistici, buchete de flori uriașe și discursuri solemne care nu spun nimic. Cu autorități puse la patru ace, cocoțate la loc vizibil care îndeamnă copiii să învețe.
adevărată realitate de care nimeni nu vorbește nici la început nici la sfârșit de an școlar.
Pentru copiii de la sate clopoțelul sună din ce în ce mai trist. Pentru cei mai săraci dintre ei școală este că firimitură care cade de pe masă unui copil bogat. O gustă și o dorește dar n-are parte de ea atât de mult cum și-ar dori.
Citește și: Bebe la 1 luna – dezvoltarea bebelusului si sfaturi pentru parinti
Este și cazul micuței Flori, din comuna Giubega, județul Dolj, care se numără printre miile de copii necăjiți cărora România le preda în fiecare zi aceeași lecție amară de sărăcie și supraviețuire. Are doar opt ani și deja un program de om mare. Se împarte între muncă de acasă și școală. Este un copil isteț, obișnuit mult prea devreme cu greutățile vieții. Nu visează să trăiască într-un castel de prințese, tot ceea ce își dorește este ceea ce pentru noi înseamnă normalitate.
„Eu aș vrea o baie! Că să fac și eu baie, să mă bag și eu în cadă! Acum fac baie în lighean!”, a spus Flori.