Povestea emoționantă a bătrânei care își cântă singurătatea în mijlocul naturii. Lele Silvia, figură emblematică a satului românesc, și-a găsit alinarea în muzică: „Muzica pentru mine a fost un refugiu”

Lele Silvia, cunoscută pentru legătura ei profundă cu muzica populară, își cântă singurătatea în mijlocul naturii, fiind o figură emblematică a satului românesc.

Citește și: Duminică, de la ora 14:30, la “Asta-i România!”, Speranțe pentru un trai mai bun

Lele Silvia și-a găsit alinarea în muzică

Muzica a fost pentru ea mai mult decât o simplă pasiune, devenind o alinare și un tovarăș de drum.

Învățată de la bunica sa, care la rândul ei era rapsod popular, bătrâna își amintește cu drag de vremurile când cântau împreună prin pădure.

Cu toate că nu a reușit să moștenească talentul de a cânta din frunză ca bunica sa, Lele Silvia a păstrat vie tradiția muzicii populare, pe care o consideră o „ușurare a sufletului”.

Citește și: Povestea impresionantă a meșterului cioplitor care dă viață lemnului! Tradiția și credința se împletesc în atelierul sculptorului Ion Rodoș 

„Pentru mine muzica ușoară e o ușurare a sufletului. Te răcorește. Muzica a fost un tovarăș de drum al vieții mele, muzica pentru mine a fost un refugiu. Să fii singur și pe lângă tine nu e cineva, e tare trist. Plâng și uit.”, a povestit bătrâna, la ”Asta-i România”.

Citește și: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii

Citește și: Anunț pentru pensionarele din țară. Cum arată calendarul pensiilor pentru luna decembrie

Lele Silvia este o figură emblematică a satului românesc

Pe lângă muzică, viața Lelei Silvia a fost marcată de muncă și sacrificiu. De-a lungul vieții, ea a muncit din greu, crescând animale și trăind din agricultura de subzistență, iar de-a lungul anilor a ajutat și la creșterea unui copil, deși nu a avut copii biologici. În ciuda pierderii fraților și a singurătății, bătrâna își păstrează energia și rutina zilnică, trezindu-se devreme și fiind activă, deoarece „statul nu e bun nici pentru inimă, nici pentru creier”.

Citește și: Duminică, de la ora 14:30, la “Asta-i România!”, ultimii păstori

„Până să mă căsătoresc, munceam și la unul și la altul. Ajutam și eu cum se poate. Apoi am ținut vaci, oi, ca o fermă. Munca înnobilează omul. Frații mei au murit, copii n-am avut. Am crescut un copil de la șapte luni, dar acum are familia lui.”,

a mai spus Lele Silvia.

Deși trăiește în pustietatea satului, unde „ursul a luat locul copiilor”, Lele Silvia își găsește alinare în frumusețile naturale ale României, pe care le compară cu „grădina Maicii Domnului”. Ea deplânge însă faptul că nu toată lumea știe să aprecieze aceste bogății și crede cu tărie că munca este cea care „înnobilează omul”.

„Niciodată nu stau, la 6:30 mă trezesc.

Statul nu e bun nici pentru inimă, nici pentru creier. Acum că a rămas pustiu, a rămas ursul în locul nostru, în locul copiilor.”, a mai povestit bătrâna.

Povestea Lelei Silvia este un exemplu emoționant al legăturii puternice dintre tradiție, natură și muzică în viața rurală românească.