Acolo unde credeam că nu mai sunt oameni, că au rămas doar sălbăticiunile să stăpânească locurile, acolo unde, de teamă, se termină pașii noștri, încep pașii lor.
Suntem într-un cătun din Munții Apuseni, de unde iarna nu se dă dusă așa ușor, iar dimineața asta geroasă adună încă nori de ninsoare pe cer. Batem la poarta unei căsuțe, între pereții căreia aveam să descoperim o familie frumoasă de moți, oameni buni și blânzi care trăiesc o viață aspră aici, departe de lume.
„- Cinci copii aveți, nu?
- Cinci!
- Cum e cu cinci copii aici?
- Păi, e foarte greu, mai ales în timp de iarnă… trebuie să meargă pe jos până la școală. Ăsta-i bai mare. Nu poate urca microbuzul, că nu e 4x4. Numai pe timp de vară. Îs pantele astea abrupte! Dacă se întâmplă ceva… mai bine merg pe jos”.
Citește și: Plata salariilor în numerar va fi interzisă. Proiectul de lege a ajuns în Camera Deputaților
Părinții speră la un trai mai bun pentru copiii lor, singura șansă este ca micuții să plece la oraș
S-au făcut 17 ani de când Ioan și Sabina au ajuns pe coama asta de deal și s-au hotărât să își construiască o căsuță pentru a-și întemeia o familie.
De atunci, sub același acoperiș își duc viața în tihnă, alături de copiii lor.Citește și: Bebe la 1 luna – dezvoltarea bebelusului si sfaturi pentru parinti
Lumea în jurul lor s-a schimbat, s-a împuținat și rostul vieții, parcă nu mai e cum era.
Bărbatul e meseriaș în lemn, dar la ce-i mai folosește munca asta acum? Nimeni nu mai e interesat de ciuberele sale, cu care înainte bătea țara în lung și-n lat, ca să câștige un ban cinstit. Acum, muncește cu ziua cum poate pentru 50 de lei. De nevoie a trebuit să-și vândă și calul, care îi era de atâta ajutor. Nu mai are nicio speranță că-și va mai găsi un loc de muncă, mai ales ca mina din Arieșeni, fabrica de la Gârda, combinatul de la Câmpeni au fost închise.
Șapte suflete înghesuite în două cămăruțe, dintre care una e bucătăria: aici dorm, aici mănâncă, aici își cresc copiii, departe de apucăturile lumii moderne cu care noi, ceilalți suntem obișnuiți.
Bogdan nu a dat până acum pe la oraș și are mari emoții când vine vorba de examenul care îl așteaptă în clasa a VIII-a. Își dorește să intre la un liceu de mecanică, cel mai apropiat fiind la 50 de km distanță.
Nici el, nici părinții săi nu știu cum se va descurca, mai ales că va avea nevoie de bani pentru chirie.Cei doi părinți aproape că și-au pierdut orice speranță că într-o zi va fi din nou bine și la ei. Tot ce își mai doresc e să își vadă copiii plecați de aici, la casele lor, să nu mai ducă grija zilei de mâine, așa cum o duc ei.
„Cu ce le ofer eu un viitor? Cu vaci, porci, găini? N-ai cu ce să la oferi! E greu! Și pensie din ce o faci? Că mergi la vacă, la coasă și la fân? Nu îți dă nimeni vechime la vacă și la porc!”.
