Reporterii de la „Asta-i România” au pătruns în satul sibian Rășinari unde Paștele se pregătește și se simte cu adevărat. În satele noastre, Paștele se simte mai mult, se trăiește mai intens și, mai ales, se sărbătorește după vechea rânduială.
Cum se pregătesc oamenii din Mărginimea Sibiului pentru Paște
În sătucul de la marginea Sibiului, gospodinele încă mai pregătesc bucatele ca pe vremuri.
Femeile nu înroșesc ouăle cu vopseaua din comerț și nu le decorează cu fel și fel de abțibilduri. Ele adună trifoi, cucută și flori pentru a decora ouăle de Paște și le dau o frumoasă nuanță de roșu cu frunzele de ceapă, adăugate în apa de fiert.
„Întotdeauna ouăle se fac în joia verde, joia de dinainte de Paști, până nu trage seara la biserică, până nu asfințește soarele”, a povestit Doina Bratu.
Bătrâna le-a dezvăluit reporterilor diverse tradiții și obiceiuri vechi, învățate de la părinții ei și transmise din generație în generație: „ Înainte, când eram noi copii, părinții noștri înroșeau foarte multe
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12
Localnicii din Rășinari transmit tradiția de la o generație la alta
De asemenea, bătrâna a explicat că, la sat, lumea este cu totul diferită față de cea din marile orașe, întrucât locuitorii sunt mult mai simpli, harnici și sociabili: „Oamenii aici se înțeleg unii cu alții, sunt oameni muncitori, oameni cărora le place la țară”.
O altă localnică din Rășinari, pe nume Raluca Iliuț, este de aceeași părere cu Doina: „ La sat e altfel, te întâlnești cu comunitatea, te saluți cu Hristos a înviat, mergi și duci lumânare celor trecuți dincolo, te întâlnești, mai departe, în celelalte zile de înviere, cu familia, stai în tihnă afară și discuți, e totul altfel”.
Citește și: Ce nu trebuie să lipsească de pe masa de Paște
Denisa Mangesius, o tânără consăteană a celor două femei, a explicat că, deși cei din generația ei sunt orientați către nou, ea preferă să păstreze vechile datini: „Tradiția e din moși strămoși, nu aș da bunătățile pe burgeri, adică drobul și ouăle, care sunt cele mai bune, mai ales tocana și ciorba de miel, nu le-aș înlocui niciodată”.