Sinceritatea, bunătatea și simplitatea pe care discursurile sau diferite vorbe ale Reginei Elisabeta a II-a au cele trei calități de bază pentru un suveran cu cea mai lungă domnie din monarhia britanică.
Citeste si: Programul ceremoniilor de înmormântare a Reginei Elisabeta a II-a. Sicriul va fi depus la Castelul Windsor
Regina Elisabeta a II-a a ținut primul discurs public pe 13 noiembrie 1940
În anul 1940, în cadrul Emisiunii ,,Ora copiilor" de la BBC Radio, la vârsta de doar 14 ani, viitoarea regină a vrut să transmită câteva gânduri bune și mesaje motivaționale pentru cei de vârsta e ice au fost despărțiți de familie din cauza războiului.
Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a determinat mutarea prinţeselor, pentru siguranţa lor, la Castelul Windsor, unde au stat aproape întreaga perioadă, iar de acolo, mica prințesă de 14 ani a făcut emoționantul discurs.
Regina Elisabeta a II-a a început să își însoțească părinții în vizitele oficiale pe care aceştia le efectuau în ţară. În anul 1945, prințesa s-a alăturat Serviciului Teritorial Auxiliar pentru a ajuta în efortul de război. Aceasta a învățat și s-a calificat ,împreună cu alte femei, devenind șofer de camion militar, dar şi mecanic.
Transcrierea primului discurs al Reginei Elisabeta a II-a
Citește și: Gingii inflamate la bebelusi: cauze si solutii privind tratamentul
„Când vă doresc o seară bună, simt că mă adresez prietenilor și tovarășilor care au împărțit cu mine și cu sora mea multe „Ore ale copiilor” fericite.
Mii dintre voi, în această țară, ați fost nevoiți să vă părăsiți casele și să vă despărțiți de tații și mamele voastre. Sora mea, Margaret Rose, suntem aproape de voi, deoarece știm din experiență ce înseamnă să fii departe de cei pe care îi iubești cel mai mult. Pentru voi, care trăiți în noile locuri, vă transmitem un mesaj de adevărată compasiune și, în același timp, dorim să le mulțumim oamenilor amabili care v-au primit în casele lor din țară.
Noi toți copiii care suntem încă acasă ne gândim continuu la prietenii și rudele noastre care au plecat peste hotare, care au călătorit mii de kilometri pentru a găsi un cămin departe de război și o primire amabilă în Canada, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud și Statele Unite ale Americii. Sora mea și cu mine simțim că știm destul de multe despre aceste țări: tatăl și mama noastră ne-au vorbit atât de des despre vizitele lor în diferite părți ale lumii. Așadar, nu ne este greu să ne imaginăm ce fel de viață duceți cu toții și să ne gândim la toate priveliștile noi pe care trebuie să le vedeți și la aventurile pe care trebuie să le aveți. Dar sunt sigură că și voi vă gândiți adesea la vechea țară.
Știu că nu ne veți uita. Tocmai pentru că noi nu vă uităm, vreau, în numele tuturor copiilor de acasă, să vă trimit dragostea noastră și cele mai bune urări, atât vouă, cât și amabilelor voastre gazde.
Înainte de a încheia, pot să vă spun cu sinceritate că noi, copiii de acasă, suntem plini de veselie și curaj. Încercăm să facem tot ce ne stă în putință pentru a-i ajuta pe bravii noștri marinari, soldați și aviatori și încercăm, de asemenea, să ne asumăm partea noastră de pericol și tristețe a războiului. Știm, fiecare dintre noi, că în cele din urmă totul va fi bine, pentru că Dumnezeu va avea grijă de noi și ne va da victoria și pacea. Iar când va veni pacea, nu uitați că va fi pentru noi, copiii de astăzi, să facem din lumea de mâine un loc mai bun și mai fericit.
Sora mea este alături de mine și amândouă vă vom spune noapte bună. Haide, Margaret. (Margaret: „Noapte bună, copii”). Noapte bună și mult noroc tuturor.”
Surse: scoala9.ro, bzi.ro
