Cosuri intregi de frunze de dud intrau zilnic in micuta magazie care adaposteste acum o adevarata comoara. Cand au vazut ca micile vietati devorau tot, oamenii s-au pus pe treaba. N-au mai batut zilnic kilometri intregi pe sosea, ca sa faca rost de frunza de dud atat de importanta pentru viermisor, ci au plantat pomi chiar in spatele casei.

Plantatia ca plantatia, dar sa le "culegi" d'ale gurii acestor mici fiinte, nu pare deloc lucru usor. De

3 ori pe zi, cosurile femeilor se golesc pe paturile de lemn pline cu vreo 80 de mii de "locatari".

Se pregatesc sa si dea ceva in schimbul meselor copioase de care au avut parte: pretiosul fir de matase. Din acest punct si pana la formarea mult asteptatelor gogosi nu mai este decat un pas. Greul insa, abia acum incepe. Procedeul dureaza zile intregi, dar cand in sfarsit e gata.

In casuta de la poalele dealurilor, razboaie de tesut vechi de cand lumea prelucreaza bornagicul proaspat recoltat. Din mainile femeilor, firul se transforma in adevarate opere de arata. Una mai frumoasa decat cealalta. Insa ca orice lucru valoros.

Cu stradanie si perseverenta, femeile ii dau de cap pana la urma. Si odata ce arunca o ultima privire catre ce a iesit din mainile lor, mai ca nici nu mai conteaza cat de anevoios a fost inceputul.

A doua zi o vor lua de la capat cu micile vietati de la care asteapta urmatorul fir pretios.