Batranii de astazi, bijutierii din industria armamentului de odinioara, traiesc acum numai din amintiri si din pensia mizera. Nimeni nu-si mai aduce aminte de ei si nimeni nu le onoreaza munca de o viata pentru o industrie de varf din care Ceausescu a scos bani buni.

Batranii coloniei nu au mai avut unde sa plece sau cum sa isi reface viata dupa ce fabrica s-a inchis. Aici era casa lor si viata lor.

Au decis sa ramana si sa incerce sa isi duca traiul din putinul pe care il castigau. Tinerii coloniei au un viitor sumbru. Zona nu le ofera niciun loc de munca. Cei care au avut curajul sa-si lase familiile si sa plece peste hotare au reusit sa mai vopsesca, cu banii castigati in ani de munca in strainatate, cate un perete din locuintele darapanate ale coloniei Mija. Vopseaua de pe pereti este singurul semn de viata care se mai vede de pe drumul national care trece pe langa satul in care blocurile stau sa cada iar siluetele scheletice ale locuitorilor par

a fi mai degraba niste naluci.

Terenul pe care se afla fosta fabrica de armament a devenit proprietate privata, la numai cativa ani de la revolutie, iar colonia parca a disparut de pe fata pamantului. Toti au uitat de cele 2000 de suflete care au ramas ce-i drept in democratie, dar fara nicio speranta de trai decent. Fabrica odata inchisa a pus lacate pe mai toate afacerile din zona, iar oamenii, din specialisti au ajuns la mila autoritatilor.

In urma cu cu 20 de ani, colonia Mija era o zona prospera unde locuiau peste 200 de oameni. Astazi zona a ramas in paragina, iar oamenii care au ales sa ramana au ajuns sa scormoneasca intr-o groapa de gunoi aflata la cativa kilometri distanta.

Fabrica a fost infiintata in anul 1938, pentru a produce bombe de aviatie si incarcatoare pentru mitraliere de avion. Era una dintre cele mai importante piese pe tabla industriei de armament.

Astazi colonia Mija este numai un sat din comuna Ion Luca Caragiale.