Creste cernite de zapada se reped spre cer ca intr-un basm cu Mos Craciun. Natura s-a intrecut pe ea insasi.

Departe insa de aceste frumuseti salbatice viata de zi cu zi este grea pentru zecile oameni care indraznesc sa-si poarte cu deminitate batranetile in catunele imprastiate in varf de munte.

E o lupta crancena si o lectie de supravietuire. I-am vizitat acolo unde doar vulturii le sunt vecini.

A fost si pentru noi o lupta sa putem ajunge la cei care au nevoie de un colt de paine.

Am reusit cu greu sa infrangem zapada. Oamenii nu s-au dat batuti. Au impins masinile la limita. Stiau ca acolo, sus, cineva se va bucura sa-i vada.

Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12

Citește și: Veste bună pentru gospodine și pensionare! Statul oferă bani pentru repartitoare. Cine va putea beneficia de un voucher de 750 de lei

Batranii

cu chipurile brazdate de vreme ne asteptau emotionati in fata caselor. Zapada i-a rupt de lume si sunt bucurosi de oaspeti. In sat coboara cam o data pe luna.

Ne continuam drumul sus in munte. Ne intalnim cu doi copii. Au obrajii rosii de la ger si ochii sclipitori! Copilaria lor e un sir prelung de renuntari si chinuri. Merg pe jos la scoala, prin padure, kilometri buni, zilnic.

Nu se plang. S-au obisnuit cu o viata austera.

In catunele Buzaului doar sania ii mai poate duce pe sateni in civilizatie. E singura lor sansa. Altfel, merg pe jos prin troiene. Se roaga doar sa nu-i loveasca boala.

Craciunul pentru oamenii din varf de munte a venit anul acesta mai devreme. Le-a adus un strop de bucurie intr-o viata traita in lipsuri.

E un colt de Romanie uitat de lume, cu o frumusete aparte. Si ei, oameni muntelui, au nevoie de noi!