Credinta e una, iar canoanele bisericesti nu-i obliga sa indure frigul, asa ca acum, la inceput de iarna, oamenii au pus lacatul pe biserica de vara si stau, cuminti, la slujba, in cea de iarna. Mandri nevoie mare, sunt cele cateva sute de suflete care isi mai poarta batranetile prin acest catun. Ca la ei, la nimeni! Satenii din Negrilesti merg la biserica dupa voia Domnului si prognoza meteorologilor. Vestea se raspandeste repede in toata suflarea.

Clopotarul celor doua biserici, nea Mitica asa cum il stiu satenii, da sfoara in tara. Si preotul satului anunta din vreme schimbarea.

In fiecare an, destui uita randuiala. Noroc ca lacasurile de cult sunt la o aruncatura de bat unul de celalalt. Faceti cunostinta cu preotul satului! De 27 de ani de cand tine slujbe aici mutatul a devenit pentru el o traditie. Mandrete de biserici! In cea de vara se tin slujbe inca din 1902.

Biserica de iarna a fost sfintita abia in 1947. Cu ajutorul credinciosilor ele au fost reconditionate, din timp in timp, iar picturile, viu colorate, sunt ca noi.

Mutatul are numai temei practic. In biserica mai veche e frig de crapa pietrele iarna. In cealalta, s-a gasit solutia minune: O centrala termica si mai multe calorifere care fac din mersul la slujba o placere. Caloriferele sunt pretutindeni in biserica de iarna.

Chiar si altarul preotului are nevoie de incalzire in perioada anotimpului rece. In schimb, in biserica de vara poate doar lumanarile i-ar mai incalzi pe enoriasi. Oamenii nu o abandoneaza, insa, si se intorc cu drag in ea odata cu slujbele din preajma Pastelui. Folosindu-le pe amandoua, alternativ, preotul reuseste sa le si ingrijeasca pe fiecare in parte si sa le lase, astfel, mostenire, cu tot cu randuiala sezoniera, generatiilor viitoare.