Undeva acolo, intre sacru si profan, intre mit si realitate se afla si istoria adevarata a Lacului Stiucii. Oricare ar fi aceasta, hotarata treaba: "Mica Delta din Ardeal" te vrajeste inca de la prima zbatere de vasla ce sparge luciul de apa fermecat. Stuful care imbratiseaza oglinda de apa si plaurii care se-ntind cat colo ca o urzeala naturala, fina, te poarta cu ochii mintii hat, departe, pana-n adevarata Delta.
Scaldati in soare parca nici nu-ti mai vine la vasle ci mai degraba-a te lasa plutind, cu barca, in voia fiecarei adieri de vant si, uite-asa, ajungi la mal,
unde te poarta nu doar vantul, ci foamea, pofta de un bors ardelenesc.
Morcovii isi leapada coaja, cateii de usturoi scapa din lanturi, gata-gata sa piste pe oricine va cuteza sa-i guste telina se curata si ea de coaja iar din ardeii grasi si frumosi se dau in laturi semintele. Odata gatat de maruntit zarzavaturile si focul aprins, ii dam drumul la treaba la adevarata treaba!
Se lasa asa la pargalit pana ce devin sticloase.
Dar nu se sta o clipa! Si se coboara in vulcanul de legume ba cate-un cap de stiuca, ba cate-un trunchi de crap ori chiar babusti si rosioare-ntregi, asa, de gust! Toate aromele abia acum se impletesc. Sapte minute se lasa din momentul in care incepe sa dea in clocot.
Un varf de cutit de suc de rosii, ceva bors conservat, o ultima potriveala de sare si piper si gata e! Un pic se domoleste ceaunul, mai la umbra, isi trag si zarzavaturile sufletul un pic si gata-i de servit!
