Sunt atat de saraci incat nu au nici dupa ce bea apa. 500 de guri se nevoiesc la un singur izvor. Sunt zile in care oamenii astepta cu orele la rand ca sa umple o sticla.
Iar cand ploua, izvorul fara de care oamenii nu pot trai se transforma. La Hreasca, apa e putina, mincare si mai putina.
Singurii bani pe care ii numara, o data pe luna, sunt cei din ajutoarele sociale, alocatii si pensii. Ar vrea sa munceasca, dar nu au unde.
Doamne fereste sa se imbolnaveasca cineva sau sa ia foc vreo casa! Pana sa apara telefoanele mobile, vestile din Hreasca se raspindeau ca in Evul Mediu.
Greutatile apasa si pe sufletele copiiilor. Nu stiu sa se joace, stiu doar sa-si ajute parintii. Si se gandesc la scoala.
Doar daca invata pot merge mai departe, la oras. In sat este doar o gradinita si o scoala primara. Cand mai cresc, iau drumul in piept si merg pe jos kilometri pana la scoala din satul vecin.
