Fructe de pădure

Într-un sat din creierul munţilor, Amalia, fiica unui tăietor de lemne, văduv şi cu mulţi copii, se îndrăgosteşte de un soldat în termen şi cedează avansurilor lui. Tânărul iresponsabil, pentru care Amalia n-a fost decât un interludiu, refuză să recunoască pruncul ce se va naşte.

Amalia hotărăşte să-l crească singură şi nu tocmai, pentru că, în final, acceptă căsătoria cu un bărbat pe care nu-l iubeşte.

"Fructe de pădure" pledează în favoarea cultului pentru adevăr, pentru coincidenţa gândului cu fapta, pentru fidelitatea faţă de structurile sufleteşti proprii.

De asemenea, pledoaria este susţinută pentru conservarea purităţii, dincolo de întâmplătoarele erori care dinamizează procesul de elaborare filmică."

Filmul a primit premiul ACIN pentru cel mai bun scenariu, în anul 1983 şi Diploma de Onoare pentru actorul Ion Fiscuteanu.

Citește și: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii

Citește și: Anunț pentru pensionarele din țară. Cum arată calendarul pensiilor pentru luna decembrie

Consacratul cineast al generaţiei anilor "70, Alexandru Tatos, introduce prin "Mere roşii", "Casa dintre câmpuri", "Duios Anastasia trecea",

"Rătăcire", "Fructe de pădure", "Întunecare", "Secretul armei... secrete", "Cine are dreptate?" şi mai ales prin "Secvenţe", opere de calibru care au fascinat iubitorii de filme româneşti.

Filmele lăsate de Alexandru Tatos dovedesc nu doar o personalitate aparte, ci şi faptul că şi-a respectat profesiunea de credinţă: "Mă lupt să fac numai filme în care cred". Sunt cuvinte notate în "Pagini de jurnal", publicat la cinci ani după dispariţia lui.

"Noi trecem, filmele noastre rămân", obişnuia să afirme regizorul.