Comunitatea de romani din Valea Timocului lupta neincetat pentru a-si pastra identitatea si traditiile

Editor: Alina Dirdala Autor: A.D.
Actualizat: 17 oct 2020, 11:05

Traiesc la o aruncatura de bat de tara, dar sunt departe de viata romanilor din tara mama. Urmariti un reportaj despre viata celor trei sute de mii de romani din Serbia, de la Sud de Dunare!

Timocul este salasul unei populatii romanesti, pe cat de veche si de numeroasa, pe atat de greu incercata. Cei de aici au fost mereu supusi unei politici de asimilare care ii indeamna parca sa-si uite originile. Ramasi de-acum mai bine de doua sute de ani fara dascali si preoti in limba romana, romanii din Timoc sau vlahii, asa cum ii numesc autoritatile de la Belgrad, si-au pastrat insa traditiile si limba.

O limba romaneasca veche, transmisa doar in grai, din generatie in generatie.

Vicar al Timocului, parintele Bojan este un adevarat haiduc al credintei! Este, poate, cel mai curajos militant pentru recunoasterea identitatii nationale a romanilor de aici. Era aproape singur acum trei ani iar la slujbele din biserica pe care tot el o ridicase facea auzita, in premiera, Evanghelia pe romaneste.

Din spatele zidurilor manastirii Lapusna, ridicate la inceputul secolului XVI, de Radu Voda, a rasunat, candva demult, liturghia in limba Romana.
Astazi a ramas loc de pelerinaj pentru cei care continua sa simta romaneste. Nicio astfel de misiune a romanilor din Timoc nu este insa una lipsita de piedici.

Cine sa le fi inchis usa!? Cine sa vrea sa apere biserica de credinciosi? Sistemul parca ii indeamna sa uite de unde sunt si cine sunt. Pe langa cuvantul lui Dumnezeu, cele mai pretioase valoari ale romanilor din Timoc sunt traditiile neaose si limba, pastrata sute de ani, fara un ceas de scoala.


Macar o data pe luna se-aduna romanii. Cateva zeci. Se roaga, mananca si beau, povestesc. Asta incearca si Radulit. E gazda de fiecare data. Are teren mult, o gradina brazdata de un parau desprins parca din ilustratele din povesti si o comoara inca functionala, mostenita de la iubitii sai parinti.

Femeile duc greul iar barbatii intretin atmosfera. Mai dau si ei cate o mana de ajutor cand fac mamaliga una speciala, din malai alb- ori cara bucatele pe mese.
Ca la un semn, in jurul mesei cu totii s-au strans. Asa se incheie o zi plina. Cu voie buna, bucate pe masa si inimi pline de bucurie. Aceasta mana de oameni lasa totul deoparte de fiecare data cand vreun prilej ii cheama sa se adune, sa le readuca aminte ca sunt romani.

/www/cdn.knd.ro/media/521/2862/35039/16736782/1/media-138123938721338500.jpg
##VIDEO81965##

Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii

Citește și: Anunț pentru pensionarele din țară. Cum arată calendarul pensiilor pentru luna decembrie