Si, de parca nu ar fi suficient, destinele le sunt pecetluite de doua ori: o data la naştere si a doua oara in itele întortocheate ale unui sistem asa zis de protectie.
In timp ce mii de orfani cresc fara sa stie ce inseamna glasul mamei, exista tot atatea familii care isi doresc copilul pe care sa il stranga in braţe. Atat! „ Nu vreau sa ii cunosc istoria sau familia… Nu vreau sa ma incarc cu acele energii negative, nu vreau decât un copil caruia sa pot sa ii ofer un viitor, sa intre in familia noastra!”.
„ In doi ani nu ne-a sunat nimeni niciodata sa ne spună ca am ajuns pe vreo lista, nu mai spunem ca am ajuns sa vedem un copil si de ce nu se intampla asta nu stim”.
Visul parea sa li se indeplineasca intr-o zi, insa, cand o cunostinta le-a cerut ajutorul.
Psihologii stiu deja raspunsul: „Primul sentiment care apare este frustarea, dupa care este furia, deznadejdea, ordinea ultimelor doua este aleatorie.”
Citește și: Ghid complet valori glicemie. Valorile normale ale glicemiei
Speranţa celor doi de a avea un copil s-a năruit. Si-au dat seama ca riscurile ar fi mult mai mari decât dorinţa.
„Isi pot asuma riscul sa tina copilul in braţe dupa care sunt cautati de neamurile la a zecea spita care iti cer diverse lucruri la nesfarsit si probabil ca odata ce apuci sa tii copilul in braţe
este imposibil sa mai spui nu”. Desi noua lege a adopţiilor a intrat in vigoare in urma cu doi ani tocmai pentru drumul copilului de la orfelinat si pana in casa noii familii sa fie mai scurt, n-a fost sa fie asa. Nu o spunem, noi ci părinţii care asteapta de ani buni sa schimbe destinul unui orfan: „In doi ani nu ne-a sunat nimeni niciodata sa ne spună ca am ajuns pe vreo lista nu mai spunem ca am ajuns sa vedem un copil si de ce nu se intampla asta nu ştim.”.
Explicatia? „Perioada de aşteptare este foarte lunga pentru ca sunt familii si imi pare rau sa spun, dar sunt familii care nu au reuşit sa treaca de la imaginea copilului ideal la copilul real si inca au aceea fantasma a copilului perfect”. Faptul ca soarta micuţilor e in continuare decisa de zeci de persoane, rudele pana la gradul patru al micuţilor fara părinţi, nu este singura meteahna a legii adopţiei. Vorbim, practic, de un sistem birocratic care continua sa franga aripi si destine.
Pe langa cei care cauta prin orfelinate copilul perfect si atunci sunt nevoiţi sa aştepte ani buni, mai sunt si alţii care desi au toate atestatele la zi si au indepolinit condiţiile de adopţie nu ii cauta nimeni ani de zile... Mai grav este ca cei mai mulţi dintre copiii care nu au reuşit sa fie adoptati in primii ani de viata ajung, la varsta majoratului, copiii nimănui.