Devastat la gandul ca nu-si va mai revedea niciodata sotia, Antoine Leiris a ales sa raspunda durerii si raului cu dorinta de a merge mai departe si de a-si creste copilul intr-o lume libera si frumoasa! Cuvintele scrise de el pentru teroristii care i-au rapit familia sunt mai mult decat emotionante.

Atentatele teroriste de la Paris nasc povesti sfasietoare! La cateva zile de la atentatele care au macinat Franta, linistea sumbra s-a lasat deasupra celui mai romantic oras din lume.

In coltul unei camere indoliate, cu privirea pierduta, un tanar francez isi asterne durerea, pe internet, intr-o scrisoare care starneste lacrimi. Nu raspunde cu ura celor care i-au rapit sotia, familia: „Vineri seara, ati luat viata unei fiinte minunate, dragostea vietii mele, mama copilului meu, dar nu va urasc. Nu stiu cine sunteti si nici nu imi doresc sa stiu. Sunteti niste suflete moarte. Daca Dumnezeul in numele caruia ucideti a fost atat de orb si ne-a facut dupa chipul si asemanarea Lui, fiecare proiectil din corpul sotiei mele ar fi fost o rana in sufletul Sau”.

In locul furiei si revoltei, gandurile lui Antoine vorbesc despre bunatate si acceptare, sentimente umane puse mai presus de orice: „Astfel, nu o sa va ofer satisfactia de a va uri. Daca v-as raspunde cu aceeasi moneda, as cadea prada aceleasi ignorante, care v-a transformat in ceea ce sunteti. Ati vrut sa ma speriati, sa imi privesc apropiatii cu neincredere, sa imi sacrific libertatea pentru siguranta. Ati pierdut! O sa merg mai departe.

Am vazut-o azi dimineata. In sfarsit, dupa nopti si zile de asteptare. Era la fel de frumoasa ca atunci cand a murit vineri seara, la fel de frumoasa ca atunci cand m-am indragostit de ea in urma cu 12 ani.”

Credinta ii da lui Antoine taria de a se ridica: „Sunt devastat, desigur, o sa va dau aceasta mica satisfactie, dar nu va bucurati prea mult.

Stiu ca va fi alaturi de noi in fiecare minut si ca ne vom intalni din nou in raiul sufletelor libere, in care voi n-o sa aveti niciodata loc.”

Are un bebelus pentru care trebuie sa mearga mai departe: „Am ramas doar noi doi, eu si fiul meu, dar suntem mai puternici decat toate armatele lumii. Nu mai am timp pentru voi, Melvil s-a trezit din somn. Are doar 17 luni.

Isi va manca micul dejun, ca in fiecare zi, apoi se va juca si in fiecare zi din viata sa, acest baietel va va sfida cu bucuria si libertatea lui.”
Scrisoarea postata de francez pe reteaua sa de socializare a fost distribuita de sute de mii de persoane. Randurile scrise cu atata amaraciune de Antoine Leiris ne arata lectia suprema a iertarii, intr-o lume mult prea macinata de ura si false credinte.

Citește și: Bebe la 1 luna – dezvoltarea bebelusului si sfaturi pentru parinti

Citește și: Bogdan și Gagea, discuție în grădina casei. Motivul pentru care Gagea nu a putut merge spre o altă fată. „Adevărul o să iasă la suprafață!”