Traim cum putem, nu cum vrem

Autor: A.M. Editor: Alexandra Dragos
Actualizat: 20 sep 2020, 16:30

Seria de reportaje din cadrul campaniei “Tie ti-e frica de intuneric?”, din cadrul emisiunii “Asta-i Romania!”, difuzata la Kanal D sambata, de la ora 20.00, continua cu povestile despre oamenii din catunele neelectrificate.

Echipa emisiunii "Asta-i Romania!" a ajuns acolo unde se agata harta-n cui, in comuna Poienile de sub Munte, la granita cu Ucraina. Pe langa lipsurile de tot felul, oamenii din aceste locuri sunt chinuiti fizic, la propriu. O batranica este obligata de statul roman sa mearga pe jos kilometri intregi daca i se face sete! Picioarele nu o mai asculta, dar biata femeie e nevoita sa strabata drum lung ca sa faca rost de apa.

La Poienile de sub Munte, copiii robotesc cot la cot cu parintii. Trebaluiesc cat sta soarele pe cer, dupa ce au parcurs cativa kilometri pe drumul dinspre scoala, iar cand se lasa seara, aprind lampile ca sa-si poata face lectiile.

" E tare greu... Poate da Dumnezeu sa avem si lumina! Intotdeuna ne e greu. Ca daca nu avem lumina, nu avem nimic.

Copiii scriu la lampa seara. Traim cum putem, nu cum vrem!
", spune mama copiilor.

Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12

Citește și: VIDEO Bogdan de la Ploiești și Cristina Pucean nu mai formează un cuplu! Mesajul pe care artistul l-a lăsat pe rețelele de socializare. „Acesta este ultimul meu răspuns în legătură cu fosta mea relație.”

Scoala satului este o cabana micuta, iar clasa in care invata copiii din clase simultane nu e mai mare de cativa metri patrati.

In ciuda conditiilor improprii, invatatoarea face totul pentru ca prichindeii sa vina la ore cu placere. Copiii nu se vaita, nu vor sa chiuleasca, si in fiecare dimineata, la ora 8.00, negresit, vin sa ii soarba vorbele doamnei! In tot haosul acesta, invatatoarea a gasit o organizare si drumul spre adevarata lumina- cunoasterea. In ciuda nepasarii statului, ea a invins sistemul si nu ii lasa pe micutii cu ochii mari si curiosi sa se piarda in intuneric.

" Acesta e al optulea an de cand merg cu bicicleta pana mai in vale si restul pe jos... Am de mers aproape o ora jumate. Si copiii se roaga pentru mine sa ajung si sa ii aduc pe calea cea buna. Am avut ocazia sa plec, dar nu pot sa ii las. Fie ploaie, fie vant, trebuie sa merg la ei, ca ma asteapta",

spune invatatoarea care nu ii abandoneaza pe prichindeii din catunele uitate de lume.