Hiperprolactinemia reprezinta una din cele mai frecvente disfunctii hipofizare si este mai frecventa la femei decat la barbati.
Ce este prolactina?
Prolactina este un hormon numit initial dupa functia sa de a promova productia de lapte (lactatie) ca raspuns la alaptarea nou - nascutilor dupa nastere. De atunci sa dovedit ca are mai mult de 300 de functii in organism. Acestea pot fi impartite in mai multe domenii: reproducere, metabolism, reglarea fluidelor (osmoregulare), reglarea sistemului imunitar (imunoreglarea) si functiile comportamentale.
Prolactina este produsa atat in partea din fata a glandei hipofizare (partea anterioara a hipofizei), cat si intr-o serie de locuri in alta parte a corpului. Lactotrofii din glanda hipofiza produc prolactina, unde sunt depozitati si apoi eliberati in sange. Prolactina umana este, de asemenea, produsa in uter, celulele imune, creierul, sanii, prostata si tesutul adipos.
Una dintre principalele modalitati de reglare a productiei de prolactina din glanda pituitara este dopamina, produsa de hipotalamus (partea creierului aflata deasupra glandei pituitare). Dopamina blocheaza productia de prolactina, deci cu cat exista mai multa dopamina, cu atat prolactina este eliberata mai putin. Estrogenul este un alt regulator cheie al prolactinei si sa demonstrat ca determina cresterea productiei si secretiei de prolactina. În plus fata de dopamina si estrogen, o intreaga gama de alti hormoni pot creste si scadea cantitatea de prolactina eliberata in organism, cum ar fi hormonul eliberator al tirotropinei, oxitocina si hormonul antidiuretic.
Tabloul clinic in hiperprolactinemie
Simptomatologia variaza in functie de sex si varsta.
la barbati: tulburari de dinamica sexuala, sterilitate, ginecomastie;
la femei: galactoree unilaterala sau bilaterala, spontana sau provocata, tulburari ale ciclului menstrual, sterilitate;
la copii si adolescenti: lipsa instalarii semnelor de pubertate sau intarziere in crestere;
tulburarile de vedere, cefaleea, semne de hipofunctie tiroidiana / corticosuprarenala sunt semne comune pentru majoritatea pacientilor unde hiperprolactinemia are ca origine o tumora secretanta de prolactina de dimensiuni mari (tumora se numeste macroprolactinom).
Examenul clinic obiectiv la acesti pacienti urmareste evidentierea galactoreei (in cazurile in care aceasta nu este spontana, se exprima cu finete mamelonul fiecarui san), prezenta si caracterul pilozitatii pubiene, conformatia sanilor, coloratia mamelonului, conformatia organelor genitale externe la barbati. Investigarea cu atentie a antecedentelor personale patologice este necesara pentru decelarea afectiunilor ce pot induce hiperprolactinemie si a utilizarii de medicamente cu potential hiperprolactinemiant.
Investigatii paraclinice intr-o hiperprolactinemie
dozarea prolactinei care va avea valori foarte mari in macroprolactinoame si valori moderat crescute in hiperprolactinemiile de alta cauza decat cea tumorala;
dozari hormonale vizand ceilalti hormoni hipofizari: TSH (hormon tireotrop), FSH (hormon foliculostimulant), LH (hormon luteinizant), GH (hormonul de crestere), ACTH (adenocorticotropul, care are valori normale sau scazute atunci cand tumora secretanta de prolactina distruge tesutul hipofizar extratumoral)
dozari hormonale vizand hormonii din periferie a glandelor aflate sub control hipofizar: T4 (tetraiodotironina), T3 (triiodotironina), cortizol, testosteron, estradiol (valori normale sau scazute atunci cand hipofiza lezata de tumora secretanta de prolactina nu isi mai exercita actiunea stimulatoare asupra glandelor din periferie);
examen oftalmologic: fund de ochi, camp vizual; modificari ale acestor doua examene apar in momentul in care tumora secretana de prolactina este voluminoasa si depaseste saua turceasca a osului sfenoid evoluand spre chiasma optica;
examen radiologic: radiografia de craniu profil – balonizarea seii turcesti cu distrugerea peretilor acesteia in cazul macroprolactinoamelor sau un aspect normal, in cazul tumorilor mici (microprolactinoame);
examen computer tomografic sau imagistica prin rezonanta magnetica (neurologie Neuroaxis) pentru identificarea tumorii si aprecierea marimii, extensiei si a rapoartelor cu structurile anatomice invecinate.
Tratamentul in hiperprolactinemie
Obiectivele tratamentului urmaresc stoparea hipersecretiei de prolactina, prin indepartarea cauzei: stoparea medicatiei cu efect hiperprolactinemiant, tratarea afectiunilor generale care se insotesc de hiperprolactinemie, distrugerea tumorii care secreta prolactina prin metode chirurgicale si medicale si corectarea deficitului hormonal (tiroidian, cortico-suprarenal, gonadal), atunci cand este prezent.
Tratamentul neurochirurgical implica excizia tumorii pe cale transfrontala sau transsfenoidala fiind indicat in cazul macroprolactinoamelor care se insotesc de complicatii neuro - oftalmice si la care s-a redus in prealabil volumul tumoral prin terapie medicamentoasa;
Tratamentul medicamentos cu agonisti de dopamina (Bromocriptina, Cabergolina), care determina supresia secretiei de prolactina, micsorarea prolactinomului si au ca rezultat: normalizarea functiei gonadice (reluarea menstrelor, disparitia tulburarilor de dinamica sexuala, rezolvarea sterilitatii) si disparitia galactoreei. Tratamentul de substitutie hormonala, atunci cand una sau mai multe glande periferice (aflate sub control hipofizar), nemaifiind stimulate, isi inceteaza productia hormonala.
De REŢINUT !!
Deoarece masajul, palparea sanilor, exprimarea mamelonului (supt) determina in mod fiziologic o crestere a secretiei de prolactina, asigurati-va ca pacienta, careia trebuie sa-i recoltati probe pentru dozarea prolactinei nu a suferit asemenea manevre cu cel putin trei zile inainte.
Stresul este un alt factor ce determina o stimulare a prolactinei.
Verificati cu atentie medicamentele folosite de pacient pentru decelarea celor cu efect hiperprolactinemiant.
Preveniti pacientii asupra efectelor secundare ale Bromocriptinei: ameteli, hipotensiune ortostatica, greata. Doze se creste treptat conform recomandarii medicului. Daca, odata cu cresterea dozei, apar efecte secundare, se micsoreaza doza pana la cantitatea tolerata, dupa care, se tenteaza din nou o crestere progresiva. Cu timpul, toleranta digestiva este din ce in ce mai buna, astfel incat se poate ajunge la doze mari, antitumorale.
Preveniti pacientii asupra efectelor secundare ale Cabergolinei (Dostinex): greturi, varsaturi, ameteli, chiar daca nu sunt tot atat de frecvente si importante. Insistati asupra necesitatii tratamentului si asupra faptului ca nu trebuie intrerupt fara avizul medicului specialist endocrinolog !!
Daca la o pacienta cu prolactinom survine o sarcina, asigurati-o ca nu este un pericol de agravare a bolii. Se va intrerupe tratamentul cu Bromocriptina sau Cabergolina si se vor face controale periodice. Examenul imagistica prin rezonanta magnetica se poate face la o gravida.
