Numele crestine (sau devenite crestine) au forme variate, iar diferenta de scriere sau pronuntie nu trebuie să ne sperie, pentru ca ea nu conteaza.
Cel mai frecvent nume de barbat – Ioan, este cunoscut in lume sub zeci de transliterari si pronuntii (Ion, Ivan, John, Jean, Jovan, Giovanni, Johann, Juan, Janos, Jan etc.), dar el ramane totusi acelasi nume, fiecare folosind varianta locala.
Acest lucru este valabil cu multe alte nume si doar un preot lipsit de cultura generala poate sa spuna ca el boteaza cu numele „Gavriil”, dar nu si cu cel de „Gabriel”,
Ar fi cazul sa intelegem ca o buna parte din diferentele de transliterare si pronuntie a numelor se datoreaza celor doua moduri de a citi limba greaca: erasmic sau reuchlinian.
Grecescul Μιχαήλ poate fi citit şi Mihail, dar şi Michael – si ambele sunt corecte (într-un anume fel). La fel e şi cu Γαβριήλ, care este Gavriil si Gabriel in acelasi timp.
O alta problema o reprezinta schimbarea genului unor nume. In traditia monahala este extrem de cunoscuta practica feminizarii unor nume barbatesti, de aceea nimeni nu se scandalizeaza cand aude aaa nume de calugarite precum Serafima, Siluana, Macaria ş.a.
Cunosc insa preoti din Moldova care nu au vrut să boteze fete cu numele Daniela (prorocul Daniil/Daniel), Adriana (Sf. Adrian), Andreea (Sf. Ap. Andrei), Nicoleta (Sf.
Nicolae) sau chiar Mihaela si Gabriela (Arhanghelii Mihail şi Gavriil).Nu gasesc alta explicatie decat lipsa de cultura a celor care refuza sa boteze cu nume feminizate, desi practica este pe larg folosita in mediul monahal.
Apropo, se cunosc si cazuri de masculinizare a unor nume, precum Anastasie, Athanasie ş.a., care in forma de substantiv comun sunt la feminin.
