Calendar crestin-ortodox 22 decembrie: Iata cui trebuie sa ii spui astazi "La multi ani!"!

Autor: Daniela Iliuta
Actualizat: 10 sep 2020, 06:25

Sfanta Mucenita Anastasia este cinstita pe 22 decembrie. Sfanta Anastasia a vietuit in vremea imparatilor Deciu (250-253) si Valerian (253-260).

Sfanta Anastasia a fost o nobila romana foarte bogata. Pentru ca facea parte dintr-o famile de rang inalt, tatal ei o va casatori cu Pomplius, un tanar care provenea dintr-o familie cu renume. Trecerea ei la crestinism s-a datorat lui Hrisogon. Tot el va fi si persoana care o va indemna sa se roage pentru mantuirea sotului ei. Din sfaturile pe care Hrisogon i le impartasea Sfintei Anastasia amintim: "Totdeauna inaintea luminii merge intunericul, dupa boala se intoarce sanatatea si dupa moarte se fagaduieste viata.

Cu un sfarsit se incheie cele potrivnice ale lumii, ca si cele cu buna norocire, astfel incat nu prin nevoi sa domneasca deznadajduirea, nici prin bucuria cea desarta, inaltarea. Una este marea pe care umbla barcile trupurilor noastre si de o carma se conduc sufletele noastre prin inotare. Barcile unora fiind tari, trec valurile fara vatamare, iar ale altora fiind slabe, chiar la tarm sunt aproape de inecare, caci aproape este vremea ca sa piara cei ce nu cugeta a veni la tarm mantuitor.
Iar tu, o, slujitoarea lui Hristos, cea fara de prihana, leaga-te cu tot gandul de Crucea lui Hristos si te pregateste spre lucrul Domnului si, dupa ce vei sluji, dupa dorinta ta, cu muceniceasca praznuire, vei trece catre Hristos" (Vietile Sfintilor pe luna decembrie).

 

 

Desi avea o avere impresionanta, Sfanta Anastasia, se imbraca de multe ori in haine saracacioase si mergea in ascuns in temnitele imparatului Diocletian pentru a-i cerceta pe crestinii inchisi pentru credinta in Hristos.

Acestora incerca sa le aline suferintele, oferindu-le hrana si cele necesare pentru ranile provocate de torturi.

 

Dupa moartea sotului, isi imparte averea saracilor si isi dedica intreaga viata slujirii celor bolnavi. Ajunge ca prin puterea rugaciunii sa-i tamaduiasca si pe cei otraviti. Avea si cunostinte medicale si cu ajutorul lor si ale rugacinunilor, tamaduia ranile celor torturati pentru credinta in Hristos. "Aceasta ii era ei spre mare bucurie si veselie, de a sluji cu osardie, ca Insusi lui Hristos, acelora care patimeau pentru marturisirea numelui celui preadulce al Domnului.

Pentru aceasta cu tot cugetul se ingrijea, in toate chipurile se sarguia si intru aceasta se ostenea cu toata taria, biruind neputinta firii sale, cu taria sufletului, cu barbatia si cu dragostea catre Dumnezu si catre cei de aproape; iar mai vartos catre Sfintii patimitori, care totdeauna sunt aproape de Dumnezeu, despre care zicea impreuna cu David: iar mie foarte imi sunt cinstiti prietenii tai, Dumnezeule" (Vietile Sfintilor pe luna decembrie).

 

Desi avea cetatenie romana si ar fi trebuit sa fie omorata prin decapitare din cauza persecutiilor, executarea ei s-a facut prin ardere. A fost ingropata de Apolinaria in gradina casei sale. Dupa sfarsitul persecutiilor aduse de Diocletian, crestinii au ridicat pe locul mormantului ei o biserica.

(crestinortodox.ro)