În limba română, sunt foarte multe cuvinte sau expresii care nu sunt folosite corect de toată lumea. Asta se întâmplă și în cazul locuțiunii adverbiale "de asemenea", pe care o veți întâlni la multe persoane în forma" de asemeni".
"De asemenea" sau "de asemeni", care variantă este corectă?
Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, prescurtat DOOM, ne spune clar că există o singură formă în cazul acestei locuțiuni adverbiale.
"De asemenea" este echivalentul lui "tot aşa", "în acelaşi fel", "deopotrivă", "pe lângă aceasta".
Încă din 2005, de când a apărut DOOM-ul, cuvântul "asemeni" a fost scos din circulație. Aici vorbim atât despre varianta în care este folosit singur, cât și despre forma "de asemeni".
O altă schimbare față de DOOM-ul vechi, din 1982, este că "de asemenea" se scrie întotdeauna dezlegat.
Sinonimele pentru "de asemenea" sunt "aidoma" sau "așijderea". Toate au la coadă particula de întărire "a", spre deosebire de vechiul "de asemeni".
Istoria cuvântului "asemenea"
Originea acestui cuvânt este reprezentată de latinescul "assimile", care a apărut în limba română în jurul anului 1550. Bineînțeles că a avut mai multe forme la început.
Înainte se spunea "asemine" sau chiar "asemenile".Citește și: Hemoglobina: Ce este si ce se ascunde o valoare scazuta a acesteia?
Atunci când avem de-a face cu o locuțiune adverbială, deci i se adaugă în față "de", întotdeauna se va scrie dezlegat.
Aceeași regulă se aplică și în cazul locuțiunilor adverbiale "de aceea", "de-a rândul" sau "de-a binelea". Nici acestea nu se scriu legat.Cuvântul "asemeni" era preferat de marii poeți, în trecut, iar lingviștii chiar au acceptat și această variantă ca fiind corectă. Primul DOOM, cel din 1982, a admis doar forma "asemenea", însă era considerată corectă și locuțiunea adverbială "de asemeni".
Chiar dacă este adjectiv sau adverb, folosiți întotdeauna "asemenea". De exemplu, asemenea oameni sau asemenea cărți, folosit ca adjectiv, sau el dansează asemenea vouă, ca adverb.
Aveți grijă și cum folositi locuțiunea "de asemenea", pentru că riscați să vă loviți de pleonasme. De exemplu, nu folosiți adverbul "și" alături de această locuțiune.
Este pleonasm dacă spuneți sau scrieți: s-a discutat, de asemenea, și despre acest procedeu.
În cazul de față, "și" devine inutil, pentru că este integrat deja în "de asemenea".O altă regulă importantă este ca întotdeauna locuțiunea "de asemenea" se desparte prin virgulă de restul cuvintelor din propoziție sau din frază.
Astfel, veți scrie așa: de asemenea, el va merge la facultatea care îi place. Un alt exemplu este și acesta: vreau să spun, de asemenea, că ceea ce ați făcut este admirabil.
