Gramatica limbii române este destul de complicată și crează probleme atât în vorbire, cât și în scriere. De exemplu, multe persoane nu știu care este varianta corectă: "să aibă" sau "să aibe"?
Să aibă sau să aibe? Care este varianta corectă?
Toată lumea știe că gramatica limbii române se numără printre cele mai dificile din lume. Există destul de multe reguli, care fie au fost uitate de oameni, fie nu au fost învățate niciodată la perfecție.
Tocmai de aceea, o mică recapitulare nu strică niciodată. Astăzi vom elucida misterul verbului "a avea", mai exact a formei sale la modul conjunctiv prezent.
Ce reprezintă, de fapt, modul conjunctiv? Acesta este un mod personal, care arată o acțiune posibilă, care se poate realiza.
Atunci când folosim verbul "a avea" la această formă, trebuie pusă și prepoziția "să". Aceasta ajută la obținerea modului conjunctiv.
Verbul "a avea" face parte din categoria verbelor neregulate, adică cele care au un model diferit de conjugare. Spre deosebire de acestea, verbele regulate au o configurație care respectă întocmai regulile clasice ale gramaticii limbii române.
Alte exemple de verbe neregulate sunt și "a da", "a lua" sau "a sta".
Citește și: Greutate si inaltime copii in functie de varsta
Astfel, unele persoane folosesc verbul "a avea" la modul conjunctiv prezent, în forma "să aibe". Este total greșit!
Singura formă corectă este "să aibă"!
Variantele "să aibe" sau "să aivă" pot fi incluse în categoria regionalismelor, dar nu uitați că sunt greșite, din punct de vedere gramatical.
Așadar, vom spune și vom scrie întotdeauna: vreau ca ele să aibă parte de soare în concediu, îmi doresc să aibă sănătate sau îmi doresc să aibă succes la noul loc de muncă.
Iată cum se conjugă verbul "a avea" la modul conjunctiv prezent:
- eu să am
- tu să ai
- el/ea să aibă
- noi să avem
- voi să aveţi
- ei/ele să aibă
Conjugarea completă a verbului "a avea"
Verbul "a avea" este un verb de conjugarea a II-a, care are sensul de a deține sau de a poseda.
Ca să evitați greșelile, atunci când folosiți diferite moduri sau timpuri ale acestui verb, cel mai bine este să vă reamintiți cum se face conjugarea acestuia.
Infinitiv prezent:
- a avea
Infinitiv perfect:
- a fi avut
Indicativ prezent:
- eu am
- tu ai
- el/ea are
- noi avem
- voi aveţi
- ei/ele au
Indicativ imperfect:
- eu aveam
- tu aveai
- el/ea avea
- noi aveam
- voi aveaţi
- ei/ele aveau
Indicativ perfect simplu:
- eu avui/avusei
- tu avuşi/avuseşi
- el avu/avuse
- noi avurăm/avuserăm
- voi avurăţi/avuserăţi
- ei/ele avură/avuseră
Indicativ perfect compus:
- eu am avut
- tu ai avut
- el/ea a avut
- noi am avut
- voi aţi avut
- ei /ele au avut
Indicativ mai mult ca perfect:
- eu avusesem
- tu avuseseşi
- el/ea avusese
- noi avuseserăm
- voi avuseserăţi
- ei/ele avuseseră
Indicativ viitor:
- eu voi avea
- tu vei avea
- el/ea va avea
- noi vom avea
- voi veţi avea
- ei/ele vor avea
Indicativ viitor anterior:
- eu voi fi avut
- tu vei fi avut
- el/ea va fi avut
- noi vom fi avut
- voi veţi fi avut
- ei/ele vor fi avut
Conjunctiv prezent:
- eu să am
- tu să ai
- el/ea să aibă
- noi să avem
- voi să aveţi
- ei/ele să aibă
Conjunctiv perfect:
- eu să fi avut
- tu să fi avut
- el/ea să fi avut
- noi să fi avut
- voi să fi avut
- ei/ele să fi avut
Condiţional prezent:
- eu aş avea
- tu ai avea
- el/ea ar avea
- noi am avea
- voi aţi avea
- ei/ele ar avea
Condiţional perfect:
- eu aş fi avut
- tu ai fi avut
- el/ea ar fi avut
- noi am fi avut
- voi aţi fi avut
- ei/ele ar fi avut
Imperativ afirmativ:
- ai! aveţi!
Imperativ negativ:
- nu avea! nu aveţi!
