Unul dintre cei mai talentați poeți români, Adrian Păunescu, a murit la vârsta de 67 de ani. Păunescu suferea de inimă și era internat la Spitalul de Urgență Floreasca din Capitală atunci când a decedat.
Adrian Păunescu avea mai multe afecțiuni și, în ciuda eforturilor medicilor de la Spitalul Floreasca, îndeosebi a prof. dr. Șerban Brădișteanu, marele poet a încetat atunci din viață. Păunescu suferea de insuficienţă cardiacă, renală, hepatică şi respiratorie.
Anunțul decesului lui Adrian Păunescu a fost făcut chiar de către prof. dr. Şerban Brădişteanu. "Astăzi 5 noiembrie la ora 7.15 inima maestrului a încetat să bată. După nenumărate tentative de resuscitare a trebuit să ne declarăm învinşi şi maestrul a plecat dintre noi", anunţa în dimineața zilei de 5 noiembrie prof. dr. Şerban Brădişteanu.
În afară de talentul deosebit la poezie, Adrian Păunescu a fost foarte activ și în viața politică, fiind senator în mai multe legislaturi și candidând, la un moment dat, chiar pentru funcția de președinte al României.
O poezie a lui Păunescu despre carantină, foarte căutată în pandemie
În perioada pandemiei de Covid 19, o poezie în care Adrian Păunescu vorbea despre carantină a fost foarte căutată și citită pe internet, unii utilizatori spunând chiar că marele poet ar fi prezis acest moment.
Poezia se cheamă ”Bolnavi unanim”, a fost scrisă la 21 ianuarie 2002 și a fost publicată în ultimul număr al revistei „Flacăra lui Adrian Păunescu”. Iată textul ei:
“Bolnavi unanim” de Adrian Păunescu
Si ce-ar fi dacă,
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toții
Deodată?
Si medici, si pacienți,
Si părinți, si copii?
Citește și: Hemoglobina: Ce este si ce se ascunde o valoare scazuta a acesteia?
Ce-ar fi, ce-ar fi
Dacă, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Dacă n-ar avea
Cine pe cine să mai trateze,
Bandaje și paranteze?
Ce-ar fi dacă,
În urma dreptului legitim
De a ne îmbolnăvi,
Chiar ne-am trezi,
Că ne-am îmbolnăvit
Și n-avem cui ne adresa,
N-avem pe cine chema?
Ce-ar fi dacă,
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi
Cu toții
Deodată?
Miroase-a carantină peste veac,
Bolnavii sunt chemați să se supună,
la încercarea ultimă,comună,
să li se spună: nu mai aveți leac...”
Adrian Păunescu a abordat, de-a lungul prodigioasei sale cariere literare, în numeroasele poezii pe care le-a scris, aproape toate temele poetice posibile, printre care iubirea, sănătatea, patriotismul și altele. Adrian Păunescu a fost un mare patriot, manifestându-și în numeroase poezii dragostea față de țară, printre acestea numărându-se "Pacient", "Adio, mamă patrie, adio!", "Mamă țară" și multe altele.
În perioada regimului Ceaușescu a condus, până în 1983, popularul "Cenaclu Flacăra", unde se asculta muzică folk, rock și se spuneau poezii. Numeroase melodii ale artiștilor care cântau la "Cenaclul Flacăra", printre care Vasile Șeicaru, Victor Socaciu, Ștefan Hrușcă, Vali Sterian și alții erau pe versurile lui Adrian Păunescu.
Ultima poezie a lui Adrian Păunescu
Adrian Păunescu a scris de pe patul de spital ultima sa poezie, "De la un cardiac, cordial". Poezia i-a fost dictată fiului său, Andrei Păunescu, ce a stat toată viața lângă maestru și chiar a cântat la cenaclurile conduse de tatăl lui.
"De la un cardiac, cordial" de Adrian Păunescu
De-aicea, de pe patul de spital/ Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral/ Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi/ Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi/ Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind/ Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind/ Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei/ Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei/ Spitalul de Urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial/ De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital/ Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani/ Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani/ Şi ţării mele minima dreptate!
