Deși are doar 35 de ani, Şahin Vural a reușit încă de la primele sale apariții pe micile ecrane să cucerească publicul cu talentul lui și cu dăruirea pentru actorie. Tânărul actor a făcut furori cu rolul jucat în serialul Mă numesc Zuleyha pe care l-a considerat o adevărată provocare pentru începutul carierei sale. Dincolo de platourile de filmare, Sahin este pasionat și de echitație, pe care o practică la nivel avansat încă de pe la vârstă majoratului.
Cine este și câți ani are Raşit, iubitul sfioasei Fadik din serialul Mă numesc Zuleyha
Şahin Vural s-a născut în anul 1986, chiar în orașul Adana, acolo unde s-au desfășurat și filmările pentru serialul Mă numesc Zuleyha, în care acesta a jucat odată ce a devenit actor cu drepturi depline așa cum visase încă din copilărie. Şahin Vural nu a avut o viață prea ușoară deoarece provine dintr-o familie modestă, care nu a avut posibilități materiale pentru a-l ajută să studieze și astfel, că în perioada adolescenței tânărul a fost nevoit să își
Peste ani, când a început să strângă ceva bani și pentru sine a decis să își reia studiile.
Astfel, Sahin a început să studieze în domeniul actoriei în cadrul unei școli din Istanbul, între anii 2011-2013. Ulterior și-a dorit să revină în Adana, acolo unde a mai studiat actoria în cadrul Atelierului de actorie din Müjinga sub conducerea lui profesorilor Zeynep Kankonde şi Halil İbrahim Kurum. Treptat Sahin și-a descoperit și pasiunea pentru literatură.Citește și: Bebe la 1 luna – dezvoltarea bebelusului si sfaturi pentru parinti
Însă pentru că a crescut în mediul rural încă de mic a îndrăgit caii și peste ani a început să practice și echitație la nivel profesionist, iar astăzi este un calaret extrem de talentat, în cadrul clubului de echitație pe care îl frecventează. Primul rol jucat într-un film artistic l-a primit în anul 2018, în producția Müslüm, iar un an mai târziu acesta a fost cooptat să joace primul lui rol într-un serial de televiziune, în producția fenomen Mă numesc Zuleyha, în rolul Rasit, un muncitor la conacul Yaman.
