Cei patru copii din Dâmbovița au învățat să trăiască sub umbra unei dureri nemărginite. Mama lor a plecat, lăsându-i în grija unui tată bolnav, iar sărăcia părea să fie singura lor constantă. Cu toate acestea, povestea familiei Grosu este una despre speranță și solidaritate, despre cum străinii pot deveni familia pe care nu o ai, iar visurile imposibile pot deveni realitate.
Cei patru copii abandonați de mamă au primit o nouă casă
În aprilie 2024, echipa de reporteri de la emisiunea „Asta-i România” i-a găsit pe cei patru frați Grosu în jurul unei mese modeste, în timp ce împărțeau puținul pe care îl aveau. Într-o casă veche și dărăpănată, învăluiți de sărăcie, acești copii încercau să-și păstreze demnitatea în ciuda lipsurilor care îi copleșeau.
Mama, cea care ar fi trebuit să le fie sprijin, a ales să plece în lume și i-a lăsat în voia sorții.
Din toate colțurile țării și chiar din străinătate, au început să curgă donații- bani, haine, alimente și chiar telefoane pentru copii. Cu ajutorul acestor donații, tatăl, Bogdan Grosu, a reușit să ridice până la jumătate o casă nouă, pentru a-i oferi familiei sale un nou început.
„Am ridicat o căsuță. Ne-au ajutat oamenii, ne-au adus haine, o persoană ne-a adus chiar și telefoane”, a spus Daria Grosu, una din fiicele familiei.
Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii
Familia Grosu a reușit să-și ridice o nouă casă, cu ajutorul oamenilor de bine
Noua casă, încă în construcție, promite să fie un loc al speranței și siguranței pentru familia Grosu. Aceasta va avea trei camere: una pentru tatăl bolnav, una pentru cele două fete și alta pentru cei doi băieți, precum și o baie și o bucătărie. Deși casa nu este încă terminată, bucuria de a vedea că visul lor prinde contur a fost copleșitoare.
Reporter „Asta-i România”: „Cât de mare a fost bucuria atunci când ați văzut că puteți să faceți un pas spre visul dumneavoastră?”.
Bogdan Grosu: „Foarte mare a fost bucuria, că nici nu ne așteptam că o să ne ajute lumea foarte mult și le mulțumim foarte mult. Foarte mult a însemnat că am putut să le fac copiilor căsuța. Copiii ziceau: ”Când o terminăm?”. O terminăm ușor, ușor”.
Până la finalizarea casei noi, condițiile din casa veche s-au îmbunătățit și ele. Camera copiilor a fost renovată cu ajutorul unei persoane din Austria. Astfel, s-a transformat într-un loc cald și primitor, unde cei mici pot să învețe și să se joace în siguranță.
Aceste gesturi au făcut diferența între disperare și speranță, între o viață trăită în umbra abandonului și un viitor cu promisiunea unei stabilități. Povestea familiei Grosu este o mărturie puternică despre cum, atunci când comunitatea se unește, chiar și cele mai sumbre destine pot fi schimbate. Este un exemplu despre cum bunătatea și solidaritatea pot construi case și, mai mult decât atât, pot reconstrui vieți.
