Povestea Deryei a impresionat sute de oameni, care au distribuit imediat mesajului său de pe pagina de Facebook „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”, în speranța că acest apel va ajunge la familia ei din România.
Care este povestea Deryei, românca adoptată de o familie din Turcia, care vrea să-și găsească mama
Derya, adoptată în 1994 de o familie din Istanbul, Turcia, a aflat recent că s-a născut în România.
Deși a simțit mereu că este diferită de cei din jurul ei, Derya nu a avut nicio informație despre originile sale, până de curând, când tatăl său adoptiv i-a dezvăluit adevărul.
Prima întâlnire dintre Derya și familia ei adoptivă a avut loc pe o stradă din Istanbul, în apropierea parcului de distracții Fatih Vatan, pe 19 octombrie 1994. La scurt timp după aceea, mama biologică a solicitat o altă întâlnire, întrucât a dorit să își vadă copilul înainte de a se întoarce în România.
Cele două familii s-au întâlnit într-o cafenea din cartierul Cennet, unde mama biologică și-a luat rămas-bun cu inima liniștită, după ce a văzut că fiica ei este iubită și bine îngrijită.Deși Derya a avut parte de o copilărie plină de dragoste, dorința de a-și cunoaște originile a crescut odată cu aflarea adevărului despre adopția sa. Într-un update recent al postării, tânăra a oferit mai multe detalii despre mama sa biologică. Aceasta a aflat că mama ei avea o prietenă Lena Cetin, care locuia în cartierul Fatih și era căsătorită cu un bărbat pe nume Tacettin Çetin. De asemenea, Derya a menționat că mama ei mai avea o soră, pe nume Leila, care avea 18 ani în 1994.
Derya încearcă din răsputeri să-și găsească mama biologică
Derya recunoaște că șansele de a-și regăsi familia biologică sunt reduse, dar nu renunță la speranță. Sprijinul primit din partea comunității românești îi alimentează încrederea că într-o zi va reuși să-și întâlnească mama și să-și împlinească acest vis.
Acesta este mesajul Deryei, postat pe pagina de Facebook „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României” :
„#update
Am aflat că numele mamei mele era GINA, iar numele surorii ei, LEILA. Mai avea o prietenă româncă, care locuia în FATIH, LENA CETIN, căsătorită cu un turc, TACETTIN ÇETIN.
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12
Citește și: Anunț pentru pensionarele din țară. Cum arată calendarul pensiilor pentru luna decembrie
SALUTĂRI DIN TURCIA
Deși am mari emoții în suflet, astăzi am să vă spun și eu povestea mea, o poveste incredibilă de viață care chiar pare ruptă dintr-un film. În anul 1994, soarta destinului meu a fost decisă de o româncă pe nume Nina, ea fiind o prietenă bună a mamei mele biologice. Aceasta a vorbit cu cel care, mai apoi, mi-a devenit tată și au decis împreună ca eu să ajung în familia lui.
La naștere, mama mea biologică mi-a pus numele DERYA. În actele mele turcești figurez că sunt născută la data de 19 octombrie 1994 în ISTANBUL, dar, în realitate, în această zi am ajuns în sânul familiei mele, eu având deja o săptămână de viață. După 30 de ani atât de lungi, în sfârșit, tatăl meu adoptiv mi-a spus că de fapt eu am origini românești și că, deși ei m-au tratat ca pe o prințesă, acum a sosit momentul ca eu să aflu adevărul.
Sincer, toată lumea îmi spunea mereu că sunt atât de diferită de familia mea, deși vedeam și eu acest lucru, niciodată nu am știut nimic până acum. Din păcate, știu numai că mama atunci avea în jur de 20 de ani și că numele ei începea cu "G", iar numele surorii mamei mele începea cu "L" și avea atunci în jur de 18 ani.
În seara zilei de 19 octombrie 1994, familia mea s-a întâlnit cu mama mea biologică pe o stradă laterală, FATIH VATAN, din ISTANBUL, pe lângă parcul de distracții, și de atunci am rămas cu ei. Cam după o lună de zile, mama mea biologică a cerut familiei mele să mă revadă deoarece a decis să plece în România. Atunci s-au întâlnit într-o cafenea din cartierul CENNET din ISTANBUL, mama mea fiind foarte bucuroasă de evoluția mea, spunând că o să plece cu sufletul împăcat pentru că a văzut cu câtă dragoste mă creșteau părinții mei.
Am avut o viață minunată, mi-au dăruit toată dragostea lor necondiționată, tatăl meu, pe nume AHMET, fiind foarte înstărit, mi-a dăruit absolut totul. Astăzi îmi doresc să îmi cunosc mama biologică, să o strâng în brațe, să o ating și să o simt lângă mine măcar pentru o clipă.
Știu că este foarte greu, aproape imposibil, dar vă cer ajutorul tuturor românilor din România și nu numai, să DISTRIBUIȚI anunțul meu cât mai mult posibil poate ajunge și la mama mea.
Simt în sufletul meu că undeva, într-un colț de lume, mama mea chiar așteaptă acest moment și chiar mă recunoaște în primele două poze, de aceea vă rog să mă sprijiniți, să mă susțineți și să mă ajutați. Numai cu ajutorul vostru sunt convinsă că o să reușesc să o găsesc.
Probabil mai am frați, surori; ar fi minunat să îi cunosc și pe ei. Vă mulțumesc vouă, tuturor românilor care ajutați mereu aici și care faceți ca fiecare vis al unui copil adoptat să devină realitate!”.
