Echipa emisiunii Asta-i România a ajuns în Munții Făgărașului pentru a află povestea ultimei generații de păstori, care trăiesc după reguli nescrise și dorm acolo unde ii poartă turmele. Este o tradiție care încet, încet se pierde, iar ciobănia nu pare să mai aibă viitor. O spun cu amar păstorii. Ispitele modernismului aruncă acest mod autentic de a trăi în uitare.
Păstoritul începe să dispară! Cine mai merge azi cu oile la păscut?
În vârf de munte, în Făgăraș, sunt ultimii păstori dintr-o lume pierdută între trecut și prezent, cu viețile trăite între două anotimpuri, mereu pe drum între sus și jos, pe ploaie sau arșița, vânt sau vreme bună.
„Am 20 de ani! Mi-am cumpărat casă, la 20 de ani! Se poate trăi și după oi! Chiar se poate trăi, numai să strângi de bani și să nu îi cheltui pe prostii! N-aș da niciodată viață asta pe o viață de la oraș! N-aș da-o! Nu-mi mai trebuie nimic! Sunt mulțumit cu ce am acum! Sunt foarte împlinit și foarte bucuros cu ce am și poate în continuare așa o să fie!”,
a spus tânărul cioban Ionuț Roibu.Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii
Balada Mioriței pierdute
Deși trăiesc într-un colț de Răi, viața ciobanilor nu a fost deloc ușoară, nici înainte, și nu le este nici acum.
Vremurile s-au schimbat, muncă la stână este grea, iar tinerii preferă să stea pe telefon, nu la stână.
„E foarte greu cu ciobanii! Nu mai găsim! Noi suntem ultima generație care mai ținem oi! La tineret nu le place muncă! Ce să facem cât vom mai putea să rezistăm, mergem înainte!”, a
Ajunși în golul alpin, în Curmătura Mariței, ciobanul Ion Stăniloiu merge cu merinde la stana unde nepotul lui are grijă de oi. Acesta urcă mai întâi la oi și apoi va cobora la stana.
