Sfântul Nicodim cel Sfințit de la Tismana este una dintre cele mai importante figuri ale spiritualității ortodoxe din România, un călugăr cu viață aleasă și un ctitor de mănăstiri, recunoscut pentru darurile sale divine și faptele minunate. Moartea sa, survenită pe 26 decembrie 1406, nu a însemnat sfârșitul influenței sale asupra mănăstirii și credincioșilor, dimpotrivă. Povestea moaștelor sale, ascunse la porunca sa divină, continuă să fascineze și astăzi.
De ce a cerut Sfântul Nicodim ascunderea moaștelor sale?
După trecerea la cele veșnice, trupul Sfântului Nicodim a fost așezat în mormântul pe care și-l pregătise în Biserica Mănăstirii Tismana. Totuși, liniștea acestui loc sfânt a fost amenințată când Basarab cel Tânăr, domnitor al Țării Românești, a dorit să mute moaștele sfântului la București pentru a le expune spre închinare.
În acest context, Sfântul Nicodim i s-a arătat unui călugăr din mănăstire într-un vis, poruncindu-i să-i transmită starețului să ascundă trupul său, păstrând doar un deget drept relicvă pentru închinare.
Unde au fost ascunse moaștele Sfântului Nicodim?
Starețul mănăstirii, respectând porunca sfântului, a prelevat un deget și puțin mir de pe trupul acestuia. Aceste relicve sfinte au fost așezate cu grijă într-un vas de cositor, alături de crucea de plumb pe care Sfântul Nicodim o purtase la gât, și au fost depuse într-un loc sigur din Mănăstirea Tismana.
Însă restul trupului său a fost ascuns într-un loc necunoscut, iar această ascunzătoare a rămas un mister chiar și în zilele noastre. Războaiele și tulburările din Țara Românească au contribuit la pierderea informațiilor despre locația exactă, ceea ce face ca moaștele Sfântului Nicodim să fie și astăzi învăluite în taină.
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12
Moștenirea spirituală a Sfântului Nicodim și semnificația moaștelor
Sfântul Nicodim a fost un călugăr de origine valahă, recunoscut pentru darurile sale spirituale, precum înainte-vederea și facerea de minuni. A contribuit la renașterea monahismului ortodox în Țara Românească și a fost un protector al credinței ortodoxe în vremuri dificile. Prin ctitorirea Mănăstirii Tismana, el a lăsat o moștenire care continuă să inspire credincioșii.
Canonizarea sa a avut loc în 1955, iar el este sărbătorit anual pe 26 decembrie, a doua zi de Crăciun. Racla de argint din Mănăstirea Tismana, care datează din 1671, redă episoade din viața sa, păstrând vie amintirea unui om care a ales să-și închine viața lui Dumnezeu și să protejeze sfințenia trupului său chiar și după moarte.
Moaștele Sfântului Nicodim rămân ascunse, însă această taină adaugă un element de sacralitate în plus personalității sale.
Ascunderea trupului său este o mărturie a smereniei și a grijii sale pentru a nu deveni un obiect de dispută sau de profanare. Relicvele păstrate la Mănăstirea Tismana continuă să fie un simbol al credinței și al devoțiunii pentru toți cei care vin să se roage la acest loc sfânt.
Misterul moaștelor sale ne reamintește de puterea divină care veghează asupra celor drepți și de importanța protejării comorilor spirituale în fața încercărilor vremii. Astfel, Sfântul Nicodim cel Sfințit de la Tismana rămâne un model de credință, smerenie și înțelepciune pentru generațiile viitoare.
