Creștinii de pretutindeni pun diferite icoane în casă pentru a avea un colț de rugăciune în propriul lor cămin, însă nu toți cunosc locul în care trebuie să fie acestea poziționate. Mai mult de atât, preoții au dezvăluit care este greșeala pe care o fac credincioșii în casele lor.
Locul din casă în care trebuie să așezăm icoanele
Fiecare creștin are în casă o icoană, indiferent dacă aceasta este pusă pe perete sau nu, simbol care îi ajută să se simtă mai aproape de Dumnezeu.
Icoanele sunt așezate pe peretele dinspre răsărit pentru că răsăritul semnifică locul de unde ne vine lumina. Lumina simbolizează un semn al Domnului, numit în rugăciunile Bisericii „Răsăritul cel de sus sau Soarele Dreptății”.
Citește și: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi
Citește și: Ce s-a descoperit la Peștera Sfântului Ioan Casian? Locul sfânt se găsește în Cheile Dobrogei
Nu există un număr exact de icoane pe care credincioșii trebuie să le aibă în casă, însă este indicat ca în fiecare cameră să existe o icoană. Este recomandat ca în camera de rugăciune să fie poziționare mai multe icoane, nu doar una. Preoții au adăugat că pe peretele pe care sunt așezate icoanele nu pot fi așezate și alte obiecte, deoarece acestea ne pot atrage atenția atunci când ne rugăm în fața icoanei.
De altfel, nu este recomandat să așezăm alături de icoane obiecte care nu au legătură cu aceasta, potrivit doxologia.ro.Rugăciunea pe care o rostim în momentele neliniștite
Este recomandat să ne rugăm întotdeauna cu fața spre icoana pe care o avem în casa noastră. Prin intermediul rugăciunilor putem să îi mulțumim Domnului pentru tot ce a făcut pentru noi, dar și pentru a ne alina sufletul.
„Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă. Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea, pleacă urechea Ta la graiurile gurii mele. Ia aminte spre mine şi mă ascultă, că m-am mâhnit întru îngrijorarea mea şi m-am abătut. Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut asupra mea. Temere şi cutremur au venit peste mine şi întunericul m-a acoperit. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să ajungă până la Tine rugăciunea mea, că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat! Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt! Vindecă-mă, că s-a tulburat foarte sufletul meu. Ostenit-am întru suspinarea mea. În toate nopţile îmi stropesc patul cu lacrimile mele şi în ele îmi scald aşternutul. Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Nădăjduieşte spre Dumnezeu şi mă voi mărturisi Lui, mântuirea feţei mele şi Dumnezeul meu.”