Dupa ce au ascultat in liniste slujba, iar doamnele au avut voie sa treaca pe la altar, afara, oamenii au uitat de Dumnezeu si s-au calcat in picioare. Nu pentru sarmale, nici pentru malai, ci pentru vederi cu lacasul de cult, trase in plastic, dar sfintite. Si-au dat peste mana, s-au ingramadit, si-au rupt si hainele de pe ei, doar, doar vor fi primii care sa inhate obiectele sfintite. Exact ca la deschiderea unui hipermarket, mai mult a contat efectul de turma.
Multi habar n-aveau ce s-a dat, dar asta nu inseamna si ca nu s-au bulucit.
Si, uite-asa, strangatoare din fire, enoriasele au luat si pentru vecina, si pentru fiica ori nepoata, iar lista continua. Acesta sa fie oare motivul pentru care cele doua mii de obiecte sfintite pareau sa nu le ajunga tuturor? Pana la urma toti cei prezenti la biserica au primit anafura si iconite.