În calendarul creștin ortodox, data de 23 iunie este trecută alături de o cruce roșie, fiind sărbătorită Pogorârea Sfântului Duh sau Cincizecimea, așa cum este cunoscută celebrarea în popor. Cu această ocazie, credincioșii merg la biserică și își dedică timpul slujbelor ce au loc în această zi, rostind astfel rugăciunea ce le aduce noroc în cale.
Ce semnificație are Pogorârea Sfântului Duh?
Rusaliile sunt celebrate la 50 de zile de la Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, iar cum anul acesta Învierea a fost celebrată la data de 5 mai, credincioșii celebrează Cincizecimea la data
Pogorârea Sfântului Duh, alături de ziua în care se celebrează sfintele Paști, sunt considerate cele mai vechi sărbători creștine, fiind pomenite încă din perioada Sfinților Apostoli. Din acest motiv, ziua în care s-a Pogorât Sfântul Dus este notată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca în Faptele Apostolilor:
"În această zi, în Lunea Rusaliilor, prăznuim pe însuși Preasfântul de viață Făcătorul și întru tot puternicul Duh, Unul din Treime, Dumnezeu, Cel de o cinstire, de o ființă și de o slavă cu Tatăl și cu Fiul.
Citește și: Gingii inflamate la bebelusi: cauze si solutii privind tratamentul
În ziua Cincizecimii S-a pogorât Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, peste Sfinții Apostoli, în foișorul unde stăteau ei, și s-a așezat peste fiecare dintr-înșii. Pentru cinstirea Sfântului Duh, dumnezeieștii Părinți, care pe toate bine le-a tocmit, cu prilejul Cincizecimii, au rânduit o sărbătoare deosebită, în această zi a Rusaliilor", potrivit pravila.ro.
Rugăciunea ce aduce noroc în viața creștinilor
Rusaliile reprezintă o sărbătoare foarte importantă, iar credincioșii folosesc această zi pentru a se reconecta cu credința lor, dar și pentru a se ruga îndelungat. Rugăciunea ce nu trebuie să lipsească din ziua de Rusalii a credincioșilor este „Împărate ceresc”, rugăciune ce nu trebuie rostită în cele 50 de zile dintre Învierea Mântuitorului Iisus Hristos și Pogorârea Sfântului Duh.
”Împărate Ceresc, Preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi și întru Fiul pururea Te odihnești; nepartinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeiești, pe care le împărți precum voiești; prin care și noi nemernicii ne-am sfințit și ne-am uns în ziua botezului nostru. Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi și Te sălășluiește întru noi și curateste sufletele noastre, că să putem a ne face locaș Preasfintei Treimi.
Așa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăția noastră, nici de rănile păcatelor; ci le tămăduiește pe ele cu ungerea Ta cea atotvindecătoare. Luminează mintea noastră, că să cunoaștem deșertăciunea lumii și a celor ce sunt în lume; înviază știință noastră, că neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine, a face și ce se cuvine a lepăda; îndepărtează și înnoiește inima noastră, că să nu izvorască mai mult ziua și noaptea gânduri rele și pofte necuvioase. Îmblânzește trupul și stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi Chipul cel preascump al lui Dumnezeu.
Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert gonește-l de la noi. Și ne dă nouă duhul dragostei și al răbdării, duhul blândeții și al dreptății, ca îndreptând inimile cele slăbite și genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci. Și așa, ferindu-ne de tot păcatul și împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârșit creștinesc și nerușinat și a intra în Ierusalimul cel Ceresc, iar acolo a ne închina Ție, împreună cu Tatăl și cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ție!”
