Rugăciunea sfântului Foca alungă farmecele și te scapă de rele. Sărbătorit atât în iulie cât și în septembrie, sfântul Foca este cunoscut din cele mai vechi timpuri ca fiind cel care-i gonește pe demoni, elimină farmecele și tămăduiește de toate neputințele.
Istoria povestește că sfântul Foca a întors mulți oameni la dreapta credință, chiar și pe păgâni care au încetat să se mai închine idolilor. Ocrotitor al marinarilor, acesta este chemat în ajutor de cei care înoată.
Tradiția spune însă că sfântul Foca trebuie cinstit cu mare slavă pentru că altfel se răzbună pe cei care lucrează de ziua lui și nu puține au fost momentele când casele, cerealele gospodrilor și stogurile de paie au început să ardă din senin.
“De prunc te-ai arătat vas strălucit al Duhului, cel ce te-ai îmbogățit de la El cu darul minunilor, Focă întru tot sfințite, de când ai început a-I sluji Mântuitorului întru cuvioșie, și ai băut întru nevoință paharul Lui. O, pe ține te rugăm, mijlocește pentru sufletele noastre. Ca pre un soare înțelegător al Bisericii de Dumnezeu luminat și purtător de lumina te-a pus pre ține Stăpânul cel prea înalt, mucenice, că să luminezi mulțimea credincioșilor.
Citește și: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi
În cetatea Sinopiei era un om numit Pamfil, şi avea de soţie pe Maria. Aceştia au născut pe acest fericit Foca, care din tinereţe era plin de darul Duhului sfânt; îi gonea pe diavoli din oameni şi tămăduia neputinţele. Ajungând la vârsta bărbatului desăvârşit, pentru viaţa lui cea îmbunătăţită, a fost ales episcop acelei cetăţi. Şezând pe scaunul său, păştea bine oile cele cuvântătoare, cu cuvântul şi cu lucrul, adăugind, spre nevoinţa sa, mai mari osteneli. Şi au fost arătate la toţi lucrurile lui cele bune, pentru care se proslăvea Tatăl cel ceresc. A întors mulţi oameni de la rătăcirea lor şi pe pagini de la închinarea către idoli i-a adus la cunoştinţa unuia Dumnezeu. Iar când a vrut Domnul ca să-l învredniceasă, a înştiinţat pe robul său de această voie a sa prin vedenie, astfel: Un porumbel a zburat de sus, având în gura să o cunună de flori, pe care punând-o pe capul fericitului, i-a grăit cu glas omenesc, zicându-i: "Acum s-a umplut paharul tău, care se cade a-l bea". Din această vedenie sfântul a cunoscut muncile cele ce erau să-i vină pentru Hristos. Iar noi, din aceasta cunoaştem plăcerea lui cea mare către Dumnezeu, că s-a învrednicit a fi încoronat din cer fiind în trup. Aşa iubeşte prea bunul Dumnezeu pe cei drepţi şi plăcuţi ai săi: îi încununează pe dânşii cu slavă şi cu cinste şi pune pe capetele lor coroană. Acest Sfânt Foca era mire ceresc după curăţia sa sufletească şi trupească, cu care cerul a vrut să se împreune, şi i-a pus lui cunună.
Citeste continuarea pe kfetele.ro