Ecaterina Oancia, născută pe 25 martie 1954 în Sângeorgiu de Pădure, județul Mureș, a părăsit această lume la 70 de ani, lăsând în urmă un palmares impresionant și amintiri neprețuite pentru cei care au cunoscut-o.
Ce anunț a făcut de Comitetul Olimpic și Sportiv Român, după moartea Ecaterinei Oancia
Comitetul Olimpic și Sportiv Român a transmis, pe pagina oficială de Facebook, un mesaj emoționant în memoria marii campioane la canotaj: „Drum lin, Ecaterina Oancia! Rămân amintirile și poveștile despre un campion care a zâmbit mereu și a avut grija
Ecaterina Oancia a scris pagini de aur în istoria canotajului românesc. A fost de trei ori medaliată olimpică: aur la Los Angeles (1984), argint și bronz la Seoul (1988).
Citește și: Tragedie la Clubul de Canotaj Orșova: Un adolescent de 14 ani a murit electrocutat în timp ce se juca
În 2014, Ecaterina dezvăluia, pentru gsp.ro, că drumul său în sport a început cu kaiac-canoe. În timp, destinul a condus-o către canotaj, sport în care a excelat timp de 16 ani: „M-a trimis antrenorul meu de atunci, domnul Huţan, că eram prea mică.
Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii
Citește și: Anunț pentru mamele din țară! Se dau 1.500 de lei de la stat. Ce familii vor beneficia de acești bani
Cu ce s-a ocupat Ecaterina Oancia, după ce s-a retras din canotaj
Ecaterina a trăit și momente grele. Deși s-a născut în Târgu Mureș, aceasta a mărturisit, pentru nascutpentrusport.ro, că nu avea rădăcini acolo, deoarece tatăl său fusese mutat cu domiciliu forțat: „Nu am rude în Târgu Mureș. Nu am amintiri din primii doi ani de viață petrecuți acolo. Am, însă, prieteni datorită sportului. Am fost de mai multe ori acolo, ultima oară în martie anul acesta. Un oraș foarte frumos, cu oameni frumoși. Apoi am locuit numai în București, pe strada Antim. Casa ne-a fost demolată în 1984 pentru Bulevardul Socialismului și Casa Poporului”.
După retragerea din activitate, Ecaterina Oancia și-a dedicat viața sportului dintr-o altă perspectivă. A devenit arbitru și antrenor, contribuind la formarea noilor generații de sportivi. În 2004, recunoașterea contribuției sale la sportul românesc a venit prin decorarea cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa I.