Urmeaza un material filmat cu o camera ascunsa. Este cumplit ce se intampla acolo si, din nefericire, comunitatea internationala nu pare capabila sa puna capat acestui adevarat genocid.

O lume intreaga se cutremura zilnic la vestile care vin din asa-zisul Stat Islamic- masacre si executii mai crunte decat in Evul Mediu. Ne-am obisnuit cu oroarea, cu bietii ostatici imbracati in portocaliu care-si asteapta resemnati sfarsitul. Dar cand auzi ca exista romani in pericol sa le impartaseasca soarta e imposibil sa nu simti ca ti se taie respiratia.

E socul pe care l-am avut si eu cand am auzit ca o mama disperata a cerut ajutorul Ministerului de Externe pentru fiica, ginerele si nepotii ei. Sunt imaginile-document de la care porneste povestea noastra.

Diplomatii romani stiu ce au de facut. Nu e prima oara cand se confrunta cu o problema de viata si de moarte, au salvat pana acum sute de romani din zonele cuprinse de razboi.

Si pentru ca eroismul lor sa nu ramana necunoscut, ii vom insoti si noi.

Planul e facut rapid. Cu ajutorul Organizatiei Internationale pentru Migratie, diplomatii romani vor incerca sa evacueze familia mixta romana-siriana de la Idleb spre Liban, ca apoi sa-i aduca acasa. Ne facem rapid bagajele, in 72 de ore trebuie sa se incheie intreaga actiune.

Drumul spre Istanbul decurge fara probleme.

La aterizare, am parte de o intalnire stranie. Daca pe mine ma mai cunoaste lumea de la televizor, despre finul meu stiu doar camarazii lui de arme. E clar ca barbatul nu minte. Pentru ca tot aveam cateva ore bune de petrecut in aeroport, incepem sa povestim. Cand aude unde mergem, barbatul se simte dator sa ne dea niste sfaturi. Spre deosebire de noi, stie ce inseamna lupta cu teroristii, doar asta ii este meseria.

Oricat de mult sange rece ai avea, e greu sa nu te gandesti la copiii pe care i-ai lasat in tara. Dar si altii vor sa-si vada copiii acasa. N-avem ce face, trebuie sa mergem mai departe. Cu orice risc!

Cu instructajul facut si cu inima un pic indoita ne luam ramas bun! Sper sa ne revedem cu bine. Prin hubloul avionului incep sa se vada luminile Beirutului.

Fara sa vreau, amintirile incep sa prinda viata. E ca in copilarie, dar langa mine nu se mai afla, din pacate, parintii. Au trecut multi ani de cand i-am pierdut pe amandoi. Mi-e draga tara asta, desi n-am cunoscut-o altfel decat pustiita de razboaie cumplite.

Citește și: Greutate si inaltime copii in functie de varsta

Citește și: Bogdan și Gagea, discuție în grădina casei. Motivul pentru care Gagea nu a putut merge spre o altă fată. „Adevărul o să iasă la suprafață!”

Am avut prieteni si colegi

ucisi de obuze si gloante ratacite, am vazut cum casele vecinilor se transforma intr-o fractiune de secunda in ruine fumegande. Chiar si buncarul in care ne refugiam vibra din pricina exploziilor, precedat de fiecare data de suieratul asurzitor al rachetelor. De-ajuns cu amintirile, e 4 dimineata si peste numai cateva ore trebuie sa plecam spre Siria. Macar de-am avea timp sa ne spalam la hotel.

Inainte de ivirea zorilor am plecat spre Siria. E un drum lung printr-o tara aflat parca sub asediu. Din kilometru in kilometru sunt checkpoint-uri ale armatei libaneze. Urmareste cum s-a desfasurat intreaga operatiune de salvare in materialul video alaturat!